Romanul “Narcis È™i Gură-de-Aur”, “Narziß und Goldmund”, de Hermann Hess, a apărut în anul 1930, la editura SFicher, din Berlin, Germania, fiind a paisprezecea operă din palmaresul autorului german, operă în care Hess porneÈ™te o analiză în ceea ce priveÈ™te mai mulÈ›i factori cu care omul se confruntă în viață, È™i anume regăsirea sinelui È™i a sensului, vorbind aici de mai multe aspecte cum ar fi copilăria care reprezintă o oglindire a viitoarei personalități a adultului, ori detalii legate de himerele vieÈ›ii care nu ni se destăinuie, oferindu-ne un răspuns doar atunci când totul este pierdut.
În România, romanul apare în anul 1998, la editura Rao, fiind singura editură care a publicat romanul, alte ediÈ›ii apărând în anii 2000, 2001, 2003 sau 2012 atât în format cartonat, cu supracopertă, cât È™i broÈ™at.
Hermann Hesse s-a născut la data de 2 iulie 1877, în orășelul Calw, din Imperiul German, fiind un însemnat poet, scriitor È™i eseist german, adept al psihanalizei în operele sale. CreÈ™te într-o familie de protestanÈ›i, având un comportament deviant încă din copilărie, din acest punct de vedere adolescenÈ›a sa fiind marcată de tendinÈ›e suicidale. Urmează cursurile “Școlii latine din Göppingen”, iar mai târziu, în anul 1891, intră la “Seminarul Teologic Evanghelic” din AbaÈ›ia Maulbronn, fugind mai târziu de aici È™i având un comportament antisocial.
Începe să scrie în anul 1896, primele texte fiind poezii, în anul 1897, acesta publicând un mic volum cu numele “Cântece romantice”. Publică primul roman semnificativ, cu ajutorul editorului Samuel Fischer, care este atras de opera sa, publicând-o în anul 1904.
Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Unterm Rad”, “Sub roată”, 1906, “Siddhartha”, 1922 sau “Der Steppenwolf”, “Lupul de stepă”, 1927.
Romanul “Narcis È™i Gură-de-Aur” de Hermann Hesse reprezintă o operă în care autorul trasează câteva linii întru definirea unor personalități, vorbind aici de o experiență trăită de două personaje diferite, un personaj care îÈ™i cunoaÈ™te de dinainte drumul, fiind înÈ›elept din acest punct de vedere È™i oferind viziuni exemplificatoare către oamenii din jur, exemplul lui Narcis, care ajunge să ofere cele mai bune cuvinte celor care nu se regăsesc într-o oarecare măsură în anumite etape de formare.
Astfel, Narcis este un tânăr dascăl, care trece foarte repede prin È™coala monahală, fiind foarte atras de această latură, astfel că ajunge să traverseze puntea dintre elev È™i dascăl, foarte rapid, datorită dedicării de care acesta dă dovadă, ajungând în scurt timp să fie văzut ca unul dintre cei mai de perspectivă dascăli din mănăstire.
Autorul încearcă să facă o paralelă între două personaje, pe care le prezintă ca două felii desprinse din două aluaturi diferite, astfel că îl prezintă pe tânărul Gură-de-Aur, ca fiind un tânăr blond, plin de personalitate È™i expresivitate, adus la È™coala monahală de tatăl acestuia care dorea să facă din acesta un dascăl È™i un slujitor al domnului în lume, însă, întâlnirea acestuia cu Narcis È™i lipsa de certitudine în ceea ce face, îl aduc într-un impas, fiind din ce în ce mai meditativ în ceea ce priveÈ™te misiunea acestuia.
Narcis È™tie foarte bine care este misiunea lui în viață, fiind foarte atras de această viață monahală È™i de învățămintele pe care le poate da celor din jur, fiind din acest punct de vedere un adevărat orator, acelaÈ™i lucru oferind È™i lui Gură-de-Aur, căruia i se face o caracterizare completă, fiind cel care afirmă : “La tine, Gură-de-Aur, spiritul È™i natura, conÈ™tiinÈ›a È™i lumea viselor sunt foarte depărtate unele de altele. Tu È›i-ai uitat copilăria, ea caută să te recâÈ™tige în adâncurile sufletului tău.(…) Precum È›i-am spus, sunt mult mai treaz ca tine, în privinÈ›a aceasta îÈ›i sunt superior È™i de aceea îÈ›i pot fi de folos.”
După ce Gură-de-Aur află toate aceste cuvinte È™i începe să creadă că nu este acest drum cel pe care doreÈ™te să îl urmeze, începe să se trezească din acest somn care a acaparat raÈ›iunea, mergând în lume spre a găsi adevărata lui menire în viață È™i a se regăsi, trecând prin mai multe etape de suferință È™i chiar de furie, fiind mânat din acest punct de vedere de un impuls criminal.
Ajunge, la un moment dat să lucreze ca sculptor pentru un meÈ™ter pe nume Niklaus, însă nu găseÈ™te nici aici un sens, ajungând să plece iar în lume È™i să se confrunte cu problema antisemitismului sau cu începuturile epidemiei de ciumă. Soarta îl aduce, însă înapoi, acum fiind primit la poarta abatelui Ioan, noul nume al lui Narcis, aceÈ™tia legând o nouă prietenie.
Romanul reprezintă o adevărată revelaÈ›ie, căci omul este întotdeauna în căutarea menirii pe pământ, din acest punct de vedere, autorul încercând să ofere o perspectivă în ceea ce priveÈ™te regăsirea de sine, în oglindirea unei personalități izvorâte din copilărie, o copilărie ca un ghidaj în viaÈ›a de mai târziu a unui adult.