Honore de Balzac este, fără îndoială, unul din cei mai prolifici scriitori ai literaturii franceze. Lucrarea sa numită „Comedia umană” este cea care l-a consacrat pe autor. „Comedia umană” cuprinde peste 90 de romane, nuvele È™i eseuri ale autorului. Balzac a venit cu ideea lucrării în 1834, când s-a decis să grupeze poveÈ™tile sale într-o lucrare amplă, care ar fi cuprins întreaga societate contemporană. Astfel, scriitorul francez a structurat lucrarea în mai multe părÈ›i. Prima parte urma să cuprindă poveÈ™ti sau „studii” referitoare la moravuri, cuprinzând aici scene din viaÈ›a privată, viaÈ›a provincială, viaÈ›a din Paris, politică È™i armată. A doua parte se referea la studii filosofice, iar cea de-a treia la studii analitice. Dimensiunea lucrării s-a schimbat pe măsură ce Balzac scria romane, astfel că în 1839 scriitorul menÈ›ionează pentru prima dată numele de „Comedia umană” editorului său, iar în 1841 semnează contractul pentru publicarea lucrării un an mai târziu, în 1842. În România, editura care a publicat colecÈ›ia de romane a scriitorului francez este Univers, iar volumele se găsesc spre vânzare atât individual, cât È™i în serie, pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.
În prefaÈ›a ediÈ›iei din 1842, Balzac afirma dorinÈ›a sa de a înÈ›elege omul aÈ™a cum un zoologist încearcă să înÈ›eleagă animalele. Pentru a afla acest lucru, scriitorul explică importanÈ›a femeii în societate È™i arată că îndeosebi comportamentul acesteia ar trebui studiat. Concluzionând, Balzac îÈ›i arată intenÈ›ia de a face ceea ce niciun alt istoric nu a făcut până atunci, È™i anume, să creeze o istorie a moravurilor È™i obiceiurilor, demostrând, în acelaÈ™i timp, cauzele fenomenelor sociale. Pentru el, omul acÈ›ionează mereu în contextul familiei, având ca bază două adevăruri, È™i anume, religia È™i monarhia.
Romanele din „Comedia umană” urmăresc câteva dintre cele mai importante teme ale secolului al XIX-lea pentru FranÈ›a. Poate cea mai populară este femeia. Balzac expune, în romane sale, mai multe tipuri de femei, din toate clasele sociale. Astfel, avem modelul femeii idolatrizate, cum este Eugenie Grandet, modelul prostituatei din „Strălucirea È™i suferinÈ›ele curtezanelor”, unde modelul este Esther Gobsek, modelul femeii pragmatice, care îÈ™i acceptă situaÈ›ia È™i încearcă obÈ›ină ceva cât mai bun din ceea ce i-a oferit viaÈ›a, cum este Renee din „Memoriile a două tinere căsătorite” sau modelul femeii interesată doar de poziÈ›ia în societate È™i care îÈ™i ajută iubitul să avanseze, cum este Anastasie din MoÈ™ Goriot. Un alt model sunt È™i Julie din „Femeia de treizeci de ani” sau Louise din „Memoriile a două tinere căsătorite”, care aleg o viață plină de romantism, dar sfârÈ™esc nefericite.
O altă temă des întâlnită în romanele din „Comedia umană” este È™i evoluÈ›ia FranÈ›ei după RevoluÈ›ia din 1793. Cu toate neajunsurile ei, FranÈ›a dinaintea RevoluÈ›iei era caracterizată de un cod al onoarei deosebit. Acest cod, atât de apreciat de Balzac, se pierde aproape complet după 1793 È™i este înlocuit doar de setea de avere È™i avansarea pe scara socială. Astfel, ajungem la o altă temă principală a romanelor lui Balzac, È™i anume, bani È™i mai ales, puterea pe care aceÈ™tia o pot conferi. Multe dintre personajele lui Balzac vor să avanseze pe scara socială. Scriitorul francez ne prezintă soldaÈ›i tineri, care sunt pregătiÈ›i să înceapă relaÈ›ii cu femei măritate sau văduve cu avere, care să îi poată ajuta în carieră. Scriitorul prezintă È™i modelul oamenilor dispuÈ™i la orice sacrificiu, cum este în nuvela „Hanul roÈ™u”, unde expresia care marchează este că la baza oricărei averi se află o crimă.
„Comedia umană” este o lucrare monumentală a literaturii franceze, È™i probabil unul din cele mai bune exemple de frescă socială. Balzac zugrăveÈ™te personajele cu măiestrie È™i fiecare îÈ™i primeÈ™te, în cele din urmă, răsplata pentru faptele sale. Analiza scriitorului asupra oamenilor È™i a reacÈ›iilor acestora în societate, pe fondul schimbărilor politice È™i sociale din FranÈ›a secolului al XIX-lea, este unică È™i va captiva orice cititor.