Horia C. Matei - Civilizatiile Orientului Antic

Horia C. Matei este un cunoscut istoric român, împătimit al enciclopedisticii, domeniu pe care nu l-a abandonat niciodată. De-a lungul carierei a publicat numeroase lucrări, printre care: "O istorie a Romei Antice", "CivilizaÈ›ia lumii antice", "Enciclopedia Antichității", "Statele lumii de la A la Z: mică enciclopedie".

Volumul "CivilizaÈ›iile orientului antic - mic dicÈ›ionar biografic" este primul dicÈ›ionar consacrat Orientului antic, ce reconstituie, prin intermediul a 600 de medalioane dedicate celor mai de seamă personalități din toate sferele vieÈ›ii, fascinanta istorie derulată timp de aproape patru milenii în imensul spaÈ›iu cuprins între Valea Nilului Mesopotamia È™i Arhipelagul Nipon. Micul dicÈ›ionar conÈ›ine atât nume proprii - antroponime È™i denumiri geografice, cât È™i termeni comuni - populaÈ›ii, instituÈ›ii, demnități, etc.-, specifici lumii orientale. În compunerea lucrării au fost depuse eforturi de uniformizare în conformitate cu actualele lucrări normative, Horia Matei fiind cel dintâi conÈ™tient de relativitatea soluÈ›iilor propuse. Pe lângă acestea, volumul conÈ›ine È™i o schiță cronologică a celor aproape 4 milenii de istorie a Orientului, listele complete ale suveranilor principalelor formaÈ›iuni statale, precum È™i o biografie adresată celor ce doresc să-È™i lărgească orizontul, toate acestea completând această mica enciclopedie, prima consacrată acestui subiect în literatura română. Orientul antic, termen învechit acordat de către istorici pentru Asia de Vest, Asia de Sud, Asia de Est È™i Africa de Nord în timpul epocilor cuprului, bronzului È™i fierului, este împărÈ›it în trei mari regiuni geografice: Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu È™i Orientul Îndepărtat. Cronologic, începutul istoriei Orientului Antic este amplasat de la începerea epocii bronzului, în anii 3300 î.Hr., odată cu apariÈ›ia civilizaÈ›iei sumeriene în mileniul al IV-lea î.e.n. În urmă cu mii de ani, mediul natural prielnic, clima blândă È™i văile înverzite ale râurilor È™i fluviilor din nord-estul Africii È™i din Asia au permis formarea comunităților umane stabile, asigurându-le cele necesare vieÈ›ii.  În Mesopotamia s-au dezvoltat sate pe văile fluviilor Tigru È™i Eufrat, situate în regiunea denumită Semiluna fertilă. Pe măsură ce numărul locuitorilor a crescut, unele sate au devenit oraÈ™e. În nord-estul Africii, Valea Nilului a oferit condiÈ›ii pentru afirmarea civilizaÈ›iilor antice egiptene. Revărsându-se anual, apele fluviului depuneau pe mal un mâl negru roditor, favorabil agriculturii. LocuinÈ›ele acestora erau construite din snopi de trestie sau lut uscat la soare, È™i acoperite cu paie. Cu timpul, modul de construcÈ›ie a evoluat, cărămizile de lut erau arse în cuptoare, lipite È™i tencuite cu mortar din var. Mobilierul era simplu, făcut din nuiele împletite, mesele erau joase, oamenii stând aÈ™ezaÈ›i pe podea sau pe rogojini. Oamenii din Orientul Antic aveau ca principale activități cultivarea pământului È™i creÈ™terea animalelor, cu timpul apărând meÈ™teÈ™ugarii, negustorii, războinicii È™i preoÈ›ii. Primele comunități umane erau puternic influenÈ›ate de religie, acestea venerând mai mulÈ›i zei, care îndeplineau diferite roluri, precum: fertilitate, sănătate sau noroc. Trecerea de la primele sate, la aglomerări urbane a avut loc în mileniile VIII-IV î.Hr. OraÈ™ele erau înconjurate de plantaÈ›ii È™i grădini, printre marile oraÈ™e ale vremurilor se numără Eridu, Uruk È™i Ur. Începând cu mileniul al III-lea î.Hr. asistăm în aceste centre urbane la separarea È™i instituÈ›ionalizarea puterilor politice È™i a celor economico-religioase, cea dintâi mare civilizaÈ›ie a antichității construindu-se în zonele văilor fertile ale Mesopotamiei.

Cartea "CivilizaÈ›iile orientului antic" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Albatros (1990) È™i Universitas (1993).