Ilf È™i Petrov au fost doi scriitori satirici ruÈ™i care au dat naÈ™tere unor opere de o importanță deosebită pentru literatura universală. Se nasc la Odessa È™i se întâlnesc în redacÈ›ia gazetei Gudok, în anul 1925. Având aceleaÈ™i idealuri politice, cei doi încep să colaboreze pentru nuvele satirice, scurte articole de presă È™i, mai târziu, pentru romane.
Fiind interesaÈ›i de clasa politică a vremurilor È™i implicaÈ›i activ în campaniile Rusiei pentru câÈ™tigarea unui loc fruntaÈ™ la masa marilor puteri, Ilf È™i Petrov vor străbate Europa în lung È™i-n lat. Petrov luptă în cel de-al Doilea Război Mondial È™i este decorat cu ordinul Lenin pentru efortul extraordinar. Vor scrie împreună câteva opere remarcabile, precum „ViÈ›elul de aur”, „Douăsprezece scaune" sau „America fără etaje". După moartea lor, cea care duce moÈ™tenirea mai departe este Alexandra, fiica lui Ilf.
Scrierile celor doi au avut un impact major asupra scriitorilor de mai târziu, iar francheÈ›ea cu care au fost tratate subiecte sensibile la acel moment a adus o controversă în jurul celebrului cuplu. Atât de deranjaÈ›i au fost conducătorii regimului sovietic de scrierile lor, încât primele două romane vor fi publicate abia după intervenÈ›ia lui Maxim Gorki.
Mai târziu, oameni de teatru È™i film îÈ™i manifestă interesul pentru a adapta operele lui Ilf È™i Petrov, dar până la îndeplinirea acestui obiectiv va fi cale lungă. În Rusia cei doi nu sunt văzuÈ›i cu ochi buni, iar apariÈ›ia unui film, ori a unei piese de teatru după vreo operă de a lor era de neconceput. Prima ecranizare a romanului „Douăsprezece scaune” apare abia în 1938, într-o Germaniei guvernată de naziÈ™ti. Atât protagoniÈ™tii filmului, cât È™i realizatorii È™i regizorii îÈ™i vor menÈ›ine ascunse identitățile. Mare parte dintre aceÈ™tia sunt evrei refugiaÈ›i pe teritoriul lui Hitler, iar dezvăluirea lor ar însemna moarte. De asemenea, numele scriitorilor cărÈ›ii după care a fost realizată adaptare nu sunt specificate, din pricina originii evreieÈ™ti a lui Ilf.
În 1957 va fi realizată o a doua adaptare a romanului „Douăsprezece scaune”, în Cuba.
Probabil cea mai cunoscuta operă a celor doi este „ViÈ›elul de aur", apărută în 1931. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim: Adevărul Holding (2011), RAO (2004), Polirom (2015).
Cartea spune povestea lui Ostap Bender, prins într-un cerc vicios al Uniunii Sovietice, urmându-È™i soarta È™i încercându-È™i norocul. Plină de personaje care mai de care mai interesante È™i de situaÈ›ii de-a dreptul absurde, cartea devine o scriere clasică, aproape legendară a literaturii universale.
Universul închegat de cei doi autori este cel puÈ›in bizar, populat de fel È™i fel de oameni. Cartea este o satiră la adresa societății vremurilor, un atac mascat al clasei conducătoare È™i un elogiu adus vieÈ›ii în libertate. Căci personajul central este un aprig apărător al libertății, al vieÈ›ii fără opreliÈ™ti.