Fără dar È™i poate cel mai cunoscut personaj din filozofie este Immanuel Kant. Acesta s-a născut pe 22 aprilie 1724 în vechea Prusie È™i a primit o educaÈ›ie riguroasă care cuprindea orice domeniu È™tiinÈ›ific, din partea mamei sale.
La 17 ani începe cursurile facultății de teologie la Universitatea Königsberg, unde Martin Knutzen îl îndeamnă să studieze filosofia lui Christian Wolff. Acest pas în viaÈ›a sa îi deschide noi uÈ™i spre metafizică, etică È™i logică È™i devine pasionat de vechii oratori greci È™i romani. Din cauza studiului viaÈ›a sa a fost mereu anostă, Kant necăsătorindu-se niciodată È™i urmând o rutină strictă de lucru. În 1787 publică prima parte a trilogiei critice ”Critica raÈ›iunii pure”, urmată în 1788 de ”Critica raÈ›iunii practice” È™i în 1790 ”Critica facultății de judecare”. Aceasta l-a consacrat pe autor È™i a inspirat numeroÈ™i scriitori È™i antropologi ai vremii cum ar fi Goethe, Hegel È™i Kleist.
ViaÈ›a lui Kant se încheie pe 12 februarie 1804 după ce în ultimii ani a fost bolnav È™i solitar. Ultimele sale cuvinte au fost ”totul este bine” fapt ce a fost întotdeauna corelat cu teoriile sale.
”Critica raÈ›iunii practice” este a doua carte scrisă de Kant È™i face parte din trilogia criticilor È™i a fost publicată în 1788. În limba română a fost editată pentru prima dată în 1934 de către Institutul NaÈ›ional pentru Societatea È™i Cultura Română. Urmează apoi ediÈ›ia din 1972 a editurii ȘtiinÈ›ifică, 1999 a editurii Iri, 2003 a editurii Paideia È™i ultima apărută în 2010 a editurii Univers Enciclopedic Gold.
Kant ne vorbeÈ™te despre cum raÈ›iunea practică poate fi aplicată în viaÈ›a reală în mai multe critici aduse societății. Cu toate că acesta rezolvă toate misterele antropologice ale vremii, singura întrebare care însă îÈ™i caută răspunsul este ”ce trebuie să fac?” Pentru asta el demonstrează că un comportament moral necesită mai multe caracteristici, pe lângă faptul că e bun acesta trebuie să aibă È™i motivaÈ›iile interioare corecte. În opinia sa, dacă am crea o iluzie a societății, am trăi într-o ipocrizie constantă pentru că nimeni nu arată adevăratul motiv pentru care face un lucru È™i toÈ›i acÈ›ionează din cauza obligaÈ›iei privind datoria.
Într-o altă idee se crează un raport între individ È™i adunările sociale, care influenÈ›ează în mod direct comportamentul È™i gândirea. În această categorie se includ bârfa, judecarea morală È™i încercarea de a repara greÈ™elile altora. Există totuÈ™i o excepÈ›ie aici, persoanele care de obicei nu se implică în a divulga argumente complicate sunt de obicei mult mai atente la detalii atunci când sunt puÈ™i să justifice comportamentul cunoscuÈ›ilor.
EducaÈ›ia morală trebuie să explice această tendință umană de a judeca È™i a evalua viaÈ›a altcuiva È™i deopotrivă viaÈ›a personală. Nu toÈ›i sunt capabili să se autoevalueze însă cu toÈ›ii caută diverse motive pentru a judeca viaÈ›a altcuiva. Poate în primă fază nu vom înÈ›elege natura necondiÈ›ionată a datoriei însă cel mai bun mod de a face asta este exerciÈ›iul È™i reÈ›inerea exemplelor lui Kant. Cartea se încheie cu speranÈ›a lui Kant că lumea se va schimba pentru că minunile eticii nu sunt departe de a fi găsite. Studiul metafizicii È™i eticii au evoluat de-a lungul timpului iar acest lucru ne poate asigura că într-un viitor apropiat vom reuÈ™i să ne răspundem siguri la întrebarea ”ce trebuie să fac?”.