Immanuel Kant, unul dintre cei mai cunoscuÈ›i filosofi germani, s-a născut pe 22 aprilie 1724 în Königsberg, Prusia. Acesta a studiat încă de mic copil È™i a fost pasionat de etică È™i metafizică, ceea ce a dus la realizarea unor teorii cunoscute în toată lumea. Una dintre meseriile sale a fost de lector, însă nu a predat materiile despre care a scris ci geografie, matematică, logică È™i fizică.
Istoria sa este una destul de lungă dar cel mai important lucru de amintit despre Kant este prima sa operă scrisă la doar 25 de ani ”Gânduri despre adevărata valoare a forÈ›elor vii” care a fost doar începutul unui nou capitol din viaÈ›a sa È™i de asemenea colacul său de salvare.
Autorul a murit din cauza problemelor de sănătate pe 12 februarie 1804 lăsând în urmă o serie de manuscrise nepublicate. Acestea au fost reeditate după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial dar lucrările originale au fost arse.
Cartea ”Despre frumos È™i bine” a fost publicată în 1764 în Germania, iar în limba română singura ediÈ›ie apărută a fost cea a editurii Minerva, colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i, în anul 1981, pe care o poÈ›i găsi pe site-ul nostru.
Filosofia lui Kant este împărÈ›ită în acest studiu în patru capitole pe care le vom detalia cât mai scurt cu putință, însă pentru a înÈ›elege pe deplin teoriile sale este nevoie de un studiu aprofundat asupra sa.
Primul capitol - ”Despre obiectivele distincte ale frumosului È™i binelui”, descrie sentimentele, care pot fi de două tipuri: sentimentul frumosului È™i sentimentul binelui, care sunt de natură fină È™i pe care le exemplifică prin imaginea unor flori de câmpie sau a unui vârf de munte. Însă È™i frumosul este de trei feluri: terifiant, splendid È™i nobil, categorii care sunt de asemenea foarte bine detaliate È™i exemplificate.
Al doilea capitol - ”Despre atributele frumosului È™i binelui la om” este despre combinarea sentimentelor cu umanitatea. Acesta afirmă că sentimentele È™i temperamentele umane sunt fixe, iar aceste sentimente nu pot apărea la oamenii ce au probleme de personalitate. În această parte sunt descrise zonele comportamentale È™i temperamentale ale omului È™i legătura lor cu sentimentul frumosului È™i sentimentul binelui. În cocluzie, natura umană este o combinaÈ›ie de virtuÈ›i care reprezintă perfect frumuseÈ›ea È™i demnitatea.
Al treilea capitol - ”DistincÈ›ia dintre frumos È™i bine între cele două sexe” conturează diferenÈ›a dintre bărbaÈ›i È™i femei, anume că femeile au o înclinaÈ›ie spre ceea ce este frumos iar bărbaÈ›ii spre ceea ce este bun. Deoarece o femeie este preocupată de frumos, cel mai rău care se poate spune împotriva ei este că este dezgustătoare. Cu toate acestea, cel mai mare defect al unui om ar fi că este ridicol, deoarece acesta este opusul sublimului. La bărbaÈ›i însă se întâmplă fenomenul de acceptare al femeii cu bune È™i cu rele.
Ultimul È™i cel mai amplu capitol - ”Caracteristici naÈ›ionaliste ce depind de frumos È™i bine” schiÈ›ează un portret al fiecărei naÈ›ii cunoscute de Kant la vremea respectivă, în vederea frumosului È™i binelui. Totul porneÈ™te cu o istorie timpurie, el afirmând că romanii È™i grecii aveau sentimente remarcabile, iar cezarii erau îmbătaÈ›i de o iubire falsă. Continuă cu țările recente pentru care face o definiÈ›ie amplă în ceea ce priveÈ™te sentimentele lor.