Romancier È™i scriitor al lucrărilor de capă È™i spadă, Ioan Dan este supranumit Zevaco al României, ori este adesea comparat cu marele Dumas. De la vârste fragede, Dan este pasionat de istoria țării sale È™i urmează cursuri intensive de istorie È™i cultură românească. Pleacă la BucureÈ™ti pentru a-È™i continua studiile È™i cercetările, iar de aici înainte începe să scrie. La început, se îndreaptă către scurte nuvele istorice È™i uÈ™or romanÈ›ate, pentru ca, mai apoi, să îÈ™i îndrepte atenÈ›ia către literatura de călătorie È™i memoriei.
Numele său va rămâne în imaginarul colectiv vreme îndelungată, ba chiar în zilele noastre îl vom regăsi în paginile de istorie È™i în alte referinÈ›e bibliografice. Debutează în literatura în 1938 cu romanul intitulat „Regele sportivilor”, care este structurat în două volume. Trei ani mai târziu, în 1941, publică romanul „Detectivul”, iar, mai apoi, este o prezență constantă în revista „Luceafărul”. În 1984, părăseÈ™te România È™i se va întoarce numai pentru scurte perioade de timp. ÎÈ™i găseÈ™te refugiul în Germania, pentru ca, mai apoi, să se stabilească definitiv în California, SUA.
Scrierile sale se concentrează în jurul unor personaje istorice remarcabile, precum Mihai Viteazul sau Mircea cel Bătrân, dar È™i a unor eroi care, deÈ™i anonimi, vor influenÈ›a cursul istoric de peste secole.
„Curierul secret” apare pentru întâia oară în anul 1947, într-o perioadă tulbure din punct de vedere politic È™i economic. La vremea aceea, democraÈ›ia nu era un termen utilizat È™i, nici pe departe, un curent politic universal adoptat. Luptele pentru stăpânirea teritoriilor È™i înrobirea popoarelor dominau Moldova, Tara Românească È™i întreg continentul. Romanul lui Ioan Dan este o monografie a țării noastre, un elogiu adus vremurilor pe care le-a trăit È™i o importantă pagină de istorie. Observăm că limbajul folosit de scriitor poate o considerat greoi la prima vedere, însă trebuie să È›inem cont de vremea la care a fost redactat documentul, dar È™i de evoluÈ›ia pe care limba noastră a avut-o până în prezent.
Ioan Dan nu foloseÈ™te metafore È™i alte artificii literare, ci realizează o descriere detaliată a lumii sale, hiperbolizând, ce-i drept, anumiÈ›i domnitori. Astfel, aflăm despre măreÈ›ia lui Mihai Viteazul È™i luam parte, indirect, la încercările acestuia de a-È™i distruge adversarii politici. Scriitorul ne prezintă o alta faÈ›a a istoriei È™i reuÈ™eÈ™te să ne capteze atenÈ›ia într-un mod deosebit. Manuscrisul său va fi urmat de o a doua parte, intitulată „Cavalerii” È™i care prezintă faptele de vitejie ale domnitorilor români, dar È™i înfrângerile acestora. Tratate de pace, comploturi È™i lupte pentru putere, toate acestea sunt descrise magistral în volumul atât de apreciat al românului.
La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, romanul se găseÈ™te în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Lucman (1999), Eminescu (1974), Lucman (2007).