Ioan Dan - Taina cavalerilor

Saga lui Ioan Dan merge mai departe È™i de această dată vom fi surprinÈ™i de evoluÈ›ia fantastică a romanului său. Precum în scrierile precedente, avem de-a face cu un roman exemplar, un jurnal incredibil al vremurilor demult apuse, un elogiu adus istoriei. În aceasta rememorare fascinantă, suntem părtaÈ™i la fapte despre care am citit numai în paginile cărÈ›ilor de istorie. AcÈ›iunea celui de al treilea roman semnat de Ioan Dan se concentrează pe Unirea Principatelor, dar È™i pe abolirea dictaturii unor conducători criminali.

Romanul începe direct, fără vreo prezentare în prealabil sau vreun flash-uri care sa ne reîmprospăteze memoria. Personajele se înmulÈ›esc de la o pagină la alta, iar intriga se complică serios. Observăm o slăbiciune a autorului pentru Mihai Viteazul È™i oÈ™tile sale, dar È™i o critica oarecum mascată pe care o aduce la adresa acestuia. Drumurile bătătorite ale Moldovei sunt greu de străbătut, armata este obosită, dar miza este mare. Pentru fiecare bucată de pământ, luptă este strânsă, iar cei slabi rămân totdeauna în urmă. OstaÈ™ii înaintează, îÈ™i servesc conducătorul, dar sunt cu toÈ›ii măcinaÈ›i de gânduri È™i chinuiÈ›i de doruri străine lumii. De cealaltă parte a baricadei, stau boierii, cei care se mândresc cu patria lor, dar care ar fi in stare de cele mai sinistre fapte, numai pentru a obÈ›ine un profit, oricât de mic. Țăranii sunt È™i ei prin preajmă, îÈ™i fac veacul pe lângă curtea voievodului, doar or obÈ›ine o scădere a taxelor, doar l-or îmbuna cumva. În lupta aceasta inegală se nasc orgolii puternice, confruntări militare sângeroase, iar finalul aduce gloria unora È™i decăderea altora. Mihai duce o politică dură È™i nu are scrupule când vine vorba de beneficii, dar, pe alocuri, are momente de sensibilitate È™i umanitate. Autorul însuÈ™i spune că voievodul se transforma pe câmpul de luptă, îÈ™i lasă toate necazurile È™i slăbiciunilor la curte È™i devine neînfricat.

La o analiză mai atentă, toÈ›i cei prinÈ™i în acÈ›iune urmăresc un singur È›el, câÈ™tigul. La o privire de ansamblu par a urmări un câÈ™tig colectiv, însă individualismul iese la iveală treptat. Aici, în È›inutul acesta bogat, falnic È™i roditor, sunt tot soiul de oameni, de la capete încoronate, la oameni simpli ori neÈ™tiutori de carte.

Autorul deschide la un moment dat o paranteză È™i vorbeÈ™te despre tensiunile din politica românească a vremurilor, despre inexistenÈ›a unor rânduiri clare ori despre nerespectarea legilor. Scriitorul vorbeÈ™te despre violenÈ›a È™i neputinÈ›a, realizant o antiteză interesantă. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, găsiÈ›i mai multe ediÈ›ii ale romanului, după cum urmează: Lucman (2002), Eminescu (1976), Voyager (2021).