Ioan Petru Culianu - Calatorii in lumea de dincolo

A fost unul dintre cei mai importanÈ›i istorici ai religiilor dar È™i filosofi, discipolul lui Mircea Eliade È™i nepotul academicianului Petru Bogdan. Vorbim despre Ioan Petru Culianu ce s-a născut pe 5 ianuarie 1950 la IaÈ™i È™i viaÈ›a l-a dus până în Chicago. A urmat È™coala È™i liceul în oraÈ™ul natal apoi s-a înscris la facultatea de litere din BucureÈ™ti unde a fost coleg, printre alÈ›ii, cu Silviu Angelescu È™i Dorin Liviu Zaharia. A avut ocazia de a primi o bursă de studiu în Italia însă norocul nu a fost chiar de partea sa. După finalizarea studiilor a cerut azil politic È™i tot ce i s-a oferit a fost cazarea într-un lagăr alaturi de refugiaÈ›i. Se va înscrie la facultatea de istorie a religiilor din Milano È™i va absolvi cu brio, iar în 1976 se va muta în oraÈ™ul olandez Groningen. Va fi asistent, apoi conferenÈ›iar universitar È™i aici va începe să scrie articole, teze È™i cărÈ›i despre domeniul în care lucra. După 12 ani ajunge în Chicago unde va fi profesor universitar însă în 1991 va fi asasinat chiar în câmpul muncii. Nici până în ziua de astăzi nu se È™tie cine a fost vinovatul sau de ce a făcut asta, tot ce È™tim este că a fost împuÈ™cat în ceafă. Unele surse susÈ›in că ar fi fost ameninÈ›at de ceva timp, altele spun că partidul comunist a făcut-o, adevărul este undeva la mijloc.

Printre cele mai interesante cărți din bibliografia sa se numără Gnozele dualiste ale Occidentului, Arta fugii și Jocul de smarald.

Cartea spirituală "Călătorii în lumea de dincolo" a fost publicată pentru prima dată la editura Nemira în 1994, ediÈ›ie ce va fi urmată de cea din 1996. De asemenea, vă puteÈ›i bucura È™i de ediÈ›iile Polirom din 2002 È™i 2007.

Asemenea lui Eliade, Culianu a fost pasionat de ceea ce se întâmplă după moarte aÈ™a că a analizat credinÈ›ele, tradiÈ›iile È™i ritualurile ce au avut loc încă de pe vremea Mesopotamiei. Dacă reuÈ™im să găsim măcar o asemănare între ele, va însemna că putem schiÈ›a un peisaj cât mai aproape de realitate È™i iată că autorul a făcut asta. Cel mai comun element este drumul dificil al sufletului atunci când se desparte de trup iar pe locul al II-lea este judecata. De unde È™tim dacă vom ajunge în Rai sau în Iad, faptele pe care le facem de-a lungul vieÈ›ii nu oglindesc neapărat ceea ce suntem de fapt. Seturile de reguli legate de moarte nu s-au schimbat prea des È™i cu toÈ›ii le cunoaÈ™tem. Unii sunt băgaÈ›i sub pământ, alÈ›ii incineraÈ›i iar unii mumificaÈ›i, È™i fiecare merge la zeitatea sa. N-ar trebui sa existe un singur judecător È™i un singur loc unde sufletele se întâlnesc? Religia devine astfel un mod de a reconstrui realitatea È™i de a repune în valoare ceea ce lumea modernă a încercat să uite. Nu putem compara È™tiinÈ›a cu credinÈ›a pentru că sunt două entități diferite, însă putem compara lumea de acum cu cea de atunci, È™i credeÈ›i-mă, nu s-a schimbat nimic.