Ioan Petru Culianu, născut pe 5 ianuarie 1950, a fost un cunoscut istoric al religiilor È™i autor român. S-a născut la IaÈ™i, într-o familie formată din Elena Bogdan, profesor de chimie, È™i Sergiu-Andrei Culianu, avocat. Urmează cursurile primare, gimnaziale È™i liceale la È™coala Vasile Alecsandri, între anii 1956-1967. S-a mutat în capitală în anul 1967 pentru a urma Facultatea de Litere a Universității din BucureÈ™ti, absolvind secÈ›ia de italiană cu teza "Marsilio Ficino È™i platonismul în RenaÈ™tere". În anul 1986 pleacă în SUA, chemat întâi ca "visiting professor", ca mai apoi să devină profesor titular la Chicago Divinity School, instituÈ›ie a Universității din Chicago, acolo unde va fi asasinat la 21 mai 1991, prin împuscare în cap, de la spate, în toaleta universității.
Anthony Yu, prieten al lui Culianu, profesor la aceeaÈ™i universitate, îi spunea lui Ted Anton, jurnalist american care a investigat cazul mai mulÈ›i ani: "E semnificativ din punct de vedere ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică È™i fizică, murdărire, impuritate. Este cel mai profan loc în care să-È›i sfârÈ™eÈ™ti viaÈ›a. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios".
Printre cele mai notabile lucrări ale lui Ioan Petru Culianu se numără: "Mircea Eliade, Assisi: Cittadella Editrice" (1978), "I miti dei dualismi ocidentali" (1989), "Eros È™i magie în RenaÈ™tere. 1484" (1994), "DicÈ›ionar al religiilor" (1993), "Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie È™i mituri" (1995), "Jocurile minÈ›ii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie" (2002).
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie È™i mituri", a cărei redactare a durat peste treisprezece ani, îÈ™i propune să studieze miturile vehiculate de un grup de curente religioase, numite de autor "dualisme ale Occidentului", deoarece timp de mai bine de un mileniu au fost È›inta unei preocupări constante din partea bisericilor creÈ™tine. Se atribuie uneori acestor curente religioase trăsături comune, precum anticosmismul sau ideea că lumea aceasta este rea, antisomatismului sau credinÈ›a că trupul este rău, encratismul sau ascetismul mergând până la refuzul căsătoriei È™i al procreaÈ›iei.
Studiul publicat de Culianu este împărÈ›it în douăsprezece capitole: "Studiul cercetărilor asupra dualismului", "SchiÈ›a de cronologie a dualismelor Occidentului", "Analiza miturilor gnostice", "ÎnÈ›elepciunea căzută", "Demiurgul ignorant", "Abolirea legii È™i a tatălui real: Marcion din Sinope", "Mitul maniheist", "O ramură populară a marcionismului: paulicianismul", "O mitologie pseudodualistă: bogomilismul", "Cele două religii ale catharilor", "Dualismele Occidentului: o analiză sincronică" È™i "Nihilism modern È™i gnoticism".
Primul capitol este consacrat problemei dualismului văzut drept categorie istorico-religioasă. "Dualismul", cuvânt inventat de Thomas Hyde în anul 1700, descrie într-o formă succintă una dintre caracteristicile cele mai evidente ale religiei persane: opoziÈ›ia a două spirite. "În formularea lui ontologică, dualismul prevede opoziÈ›ia a două principii. Această definiÈ›ie minimală, care poate fi regăsită È™i în dicÈ›ionare, ar fi aplicabilă cu condiÈ›ia de a se preciza semnificaÈ›ia exactă a termenilor. 'OpoziÈ›ie' implică antagonism, pe când 'principiu' indică dintr-o dată că e vorba despre originea unui anumit lucru: ne aflăm deci în prezenÈ›a a două entități separate care generează, fiecare, o creaÈ›ie proprie".
Ultimul capitol al cărÈ›ii, "Nihilism modern È™i gnoticism", analizează esenÈ›a nihilismului, acest "oaspete neliniÈ™titor" care bate la uÈ™a civilizaÈ›iei noastre în zorii erei moderne. În cadrul capitolului este analizat È™i romanticul român Mihai Eminescu, care a construit È™i el, în scrierile sale, scenarii care, perfect încadrate în sistemul nihilismului, prezintă cu miturile gnostice numai analogii de suprafață. "Poemul 'MureÈ™anu' închide în sine o condamnare a Demiurgului, falsă divinitate lipsită de putere, care nu-i poate impresiona pe oameni decât prin vijelii È™i tunete."
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Nemira (1995), Polirom (2002) È™i Polirom (2013).