Ioan Slavici, născut în Siria, la 18 ianuarie 1848, a fost un cunoscut scriitor, jurnalist È™i pedagog român, din anul 1882 devenind membru corespondent al Academiei Române.
Basmul "Doi feÈ›i cu stea în frunte", publicat pentru prima oară în revista "Convorbiri literare" în octombrie 1874, este unul dintre cele mai cunoscute basme româneÈ™ti, ajungând să aibă parte de adaptări È™i în țări precum Anglia, Ungaria, Germania È™i Belarus.
Basmul spune povestea lui Făt-Voinic, fecior de împărat, care, într-o zi în care mergea la vânat cu prietenii săi, le întâlneÈ™te pe cele trei fete ale unui păcurar bătrân, Ana, Stana È™i LăptiÈ›a, care erau la cules de căpÈ™unele. "Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă încât oile încetau a paÈ™te când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară LăptiÈ›a, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui È™i cu păr moale că lâna mieluÈ™eilor, era frumoasă - mai frumoasă decât surorile sale împreună - frumoasă cum numai dânsa era."
Într-o zi de vară, în care căldură nu mai era aÈ™a puternică, cele trei surori s-au decis să meargă să culeagă căpÈ™unele la marginea codrilor, când, deodată, din depărtare se aude un È™ir de tropote, ca È™i când s-ar apropia o ceată de călăreÈ›i. Era feciorul împăratului, care împreună cu prietenii lui mergea la vânat. "Tot voinici frumoÈ™i, crescuÈ›i în È™elele cailor, dar cel mai frumos È™i cel mai înfocat armăsar era...cine altul putea să fie?... făt-voinic, feciorul de împărat." Atunci când le-au zărit pe cele trei surori, aceÈ™tia au încetinit. Cum i-au văzut, fetele au început să discute despre ce i-ar putea oferi fiului de împărat dacă acesta le-ar lua de soÈ›ie: Ana i-ar frământa pâine, care îl vă È›ine mereu june È™i voinic; Stana i-ar toarce, È›ese È™i coase o cămașă, care odată îmbrăcată l-ar putea ajuta să lupte cu zmeii, trecând prin apă fără să se ude, trecând prin foc fară să se ardă; LăptiÈ›a, cea mai tânără dintre surori - i-ar face doi feÈ›i frumoÈ™i, gemeni, cu părul de aur È™i cu stea în frunte, stea ca luceafărul în zori. Auzind planurile fetelor, flăcăii È™i-au ales fiecare câte o fată, È™i anume: fiul împăratului a ales-o pe LăpiÈ›a, cel dintâi voinic pe Stana, iar al doilea voinic pe Ana. În ziua următoare au avut loc nunÈ›ile, iar apoi trei zile È™i trei nopÈ›i întreaga împărăție răsună de veselia oaspeÈ›ilor.
"Peste alte trei zile È™i trei nopÈ›i merse vestea în È›ară că Ana È™i-a făcut pâinea: a cules bobi, a măcinat, cernut, frământat È™i a copt pâinea precum a fost zis la culesul de căpÈ™une. Încă de trei ori câte trei zile È™i de trei ori câte trei nopÈ›i trecură È™i o nouă veste merse în È›ară, că Stana È™i-a făcut cămaÈ™a: - a cules fire de in, le-a copt È™i meliÈ›at, a periat fuiorul, a tors firele, a È›esut pânza È™i a cusut cămaÈ™a pe trupul soÈ›ului ei, precum a fost zis la culesul de căpÈ™une. Numai a LăpiÈ›ei vorbă nu s-a împlinit încă. Dar toate se fac numai cu vremea."
Cartea "Doi feÈ›i cu stea în frunte" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în È™ase ediÈ›ii, È™i anume: Ion Creangă (1983), Floarea Darurilor (1997), Ion Creangă (1999), Litera (2014), Tineretului (1964) È™i Ion Creanga (1976).