Volumul de versuri “Joc secund”, de Ion Barbu, a apărut în anul 1930, la editura Cultura NaÈ›ională, din BucureÈ™ti, fiind cel mai important volum din palmaresul literar al autorului, matematician, care a creat un nou curent în literatura română prin introducerea ermetismului în poeziile acestuia, curent care se aseamănă din acest punct de vedere cu filosofia din poezia blagiană.
La început volumul s-a numit “Din ceas dedus”, fiind titlul uneia dintre poeziile din volum, iar numele prezent astăzi a fost schimbat în anul 1964, volum care îl face pe Ion Barbu unul dintre cei mai mari poeÈ›i, cel care a dus poezia în sfera ermetică a matematicii cu care a cochetat ani la rândul.
Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de editura pentru Literatură, 1966, în format broÈ™at È™i cartonat, editura Eminescu, 1973, ediÈ›ie bilingvă, româno-franceză, în format broÈ™at, editura Cartea Românească, 1986, în format broÈ™at, editura Litera, din colecÈ›ia Biblioteca Școlarului, 1997, în format broÈ™at sau editura Litera InternaÈ›ional, din colecÈ›ia Biblioteca Școlarului, 2005, în format broÈ™at.
Ion Barbu, pe numele său adevărat, Dan Barbilian, s-a născut la data de 19 martie 1895, în Câmpulung Muscel, judeÈ›ul ArgeÈ™, fiind un însemnat poet È™i matematician român, adept al ermetismului în curentul modernist românesc, precum È™i un adept al curentului parnasianist È™i expresionist.
Dan Barbilian creÈ™te într-o familie importantă, tatăl acestuia fiind un însemnat judecător, pe nume Constantin Barbilian, acesta alegând în trecut să îÈ™i latinizeze numele È™i să îÈ™i spună Barbu, nume pe care îl alege È™i viitorul poet, mai târziu.
Încă din primele clase elementare, elevul Dan Barbilian este atras de matematică, publicând articole în celebra revistă “Gazeta matematică”, iar mai târziu, acesta urmează cursurile Facultății de ȘtiinÈ›e, unde studiază matematica din anul 1914, până în anul 1921, fiind silit să întrerupă studiile din cauza Războiului.
După război, acesta continuă studiile în străinătate, în Tübingen, Göttingen È™i Berlin, acest având de partea lui unii dintre cei mai mari matematicieni ai epocii.
Chiar dacă este atras de matematică, acesta cochetează È™i cu poezia, debutând în anul 1919, în revista “Sburătorul”, Eugen Lovinescu, fiind cel care îi sugerează să folosească pseudonimul Ion Barbu.
Primul volum publicat este “După melci”, volum apărut în anul 1921, iar printre cele mai importante poezii scrise putem trece în revistă nume ca “Timbru”, “Oul dogmatic”, “Riga Crypto È™i lapona Enigel” sau “DomniÈ™oara Hus”.
Volumul de versuri “Joc secund”, de Ion Barbu reprezintă volumul cel mai reprezentativ din filosofia barbiliană, totul având o tentă care duce spre adâncirea unor aspecte abstracte È™i ermetice, poetul inspirându-se din poeziile clasicului poet francez simbolist, Stephane Mallarmé.
Autorul publică volumul în urma unui pariu literar făcut cu celebrul critic literar, Tudor Vianu, în care Vianu avea să se ocupe de critica viitorului volum.
Ion Barbu oferă o perspectivă complet nouă È™i greu de înÈ›eles în poezie, acesta având prezente în poezii concepte matematice ca cele legate de geometrie sau grupuri, elemente prezente chiar în prima poezie din volum, “Din ceas dedus” : (“Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste/Intrată prin oglindă în mântuit azur,/Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/În grupurile apei, un joc secund, mai pur.”)
Ion Barbu propune câteva poeme care pot fi ridicate la statutul de artă poetică, acesta oferind pe lângă aspecte astrale È™i dimensiuni imateriale, care nu se identifică în spaÈ›iu È™i timp, fiind teleportări în alte dimensiuni È™i timpuri sau criptografii înÈ›elese doar în urma unor analize mai ample, vorbind aici de poeziile, “Din ceas dedus”, “Oul dogmatic” sau “Riga Crypto È™i lapona Enigel”.
Ideea de bază a volumului este faptul că arta, aici este doar un joc, fiind totul plasat în plan secund, realitatea fiind aici rafinată sub o altă coordonată abstactă, o coordonată care are o existență de sine stătătoare care îl poate anula, submina pe celălalt.
Poezia lui Ion Barbu este una dintre cele mai complexe idei, ca existenÈ›a unor algoritmi matematici, amestecaÈ›i în mai multe acolade lirice È™i impenetrabile limbajului clasic.