Opera autobiografică “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă a reprezentat o lucrare laborioasă, fiind realizată între anii 1881 È™i 1888, iar despre ea s-a auzit prima oară în cadrul È™edinÈ›elor de la “Junimea”, unde Ion Creangă obiÈ™nuia să citească părÈ›i din operă, acestea fiind È™i publicate în revista “Convorbiri literare” începând cu anul 1881.
Opera completă în volum a apărut post-mortem, în anul 1892, la editura Șaraga din IaÈ™i, fiind îngrijită de Eduard Gruber, A. D. Xenopol È™i Grigore Alexandrescu, după o rugăminte adresată de fiul scriitorului, Constantin Creangă.
“Aminitiri din copilărie” reprezintă un adevărat tablou rememorat de Ion Creangă, în care apar toate detaliile legate de copilăria È™i locurile în care autorul a crescut È™i s-a dezvoltat, momente care au creat în mintea tinerilor imaginea unei copilării frumoase È™i sănătoase, în care libertatea È™i jocul primau într-un peisaj rural, întâlnit din ce în ce mai rar astăzi.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura NaÈ›ională Gh. Mecu, 1943, în format broÈ™at, editura de Stat pentru Literatură È™i Artă, 1956, în format broÈ™at, editura Minerva, din colecÈ›ia Arcade, 1971, în format cartonat, editura Ion Creangă, din colecÈ›ia Biblioteca Școlarului, 1984, în format broÈ™at sau editura Curtea Veche, din colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i – Jurnalul NaÈ›ional, 2011, în format cartonat, cu supracopertă.
Ion Creangă s-a născut la data de 1 martie 1837, la HumuleÈ™ti, în judeÈ›ul NeamÈ›, fiind un însemnat scriitor român care a rămas în amintirea tuturor pentru capacitatea acestuia de a povesti È™i de a scrie basme cu care au crescut generaÈ›ii la rând de copii.
Ion Creangă creÈ™te într-o familie numeroasă, fiind în total opt fraÈ›i È™i surori, dintre aceÈ™tia supravieÈ›uind doar doi, el È™i sora acestuia, Ecaterina. Acesta începe È™coala în anul 1847, fiind învățat de dascălul din sat primele noÈ›iuni elementare, iar mai apoi, David Creangă, bunicul acestuia se ocupă de educaÈ›ia lui, fiind dat la È™coală pe valea BistriÈ›ei, în localitatea BroÈ™teni.
Mai târziu, urmează cursurile seminarului, până în 1859, iar mai apoi se întoarce în satul natal pentru scurt timp. În acelaÈ™i an, se căsătoreÈ™te cu Ileana Grigoriu, fiica unui preot din IaÈ™i, cu care are un fiu, Constantin.
Patru ani mai tîrziu, Creangă intră la “Școala preparandală vasiliană” din IaÈ™i unde îl are profesor pe Titu Maiorescu, iar de aici acesta urmează calea spre “Junimea”.
În 1875, îl întâlneÈ™te pe Eminescu, care îl înduplecă să scrie cele mai importante opere, printre care primele sale opere, din anul 1875, “Acul È™i barosul” sau “Capra cu trei iezi”.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Dănilă Prepeleac”, 1876, “Povestea lui Harap-Alb”, 1877, “Ivan Turbincă”, 1878 sau “Păcală”, 1880.
Opera autobiografică “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă reprezintă o adevărată incursiune în copilăria lui Ion Creangă, fiind prezentat un personaj plin de culoare, în persoana lui Nică, un copil neastâmpărat care întotdeauna este pus pe È™otii, trecând prin tot felul de episoade hazlii în care este reliefată viaÈ›a rurală lipsită de griji sau iernile de odinioară în care toate tradiÈ›iile erau respectate cu sfinÈ›enie.
Opera este împărÈ›ită în patru capitole în care autorul prezintă cu nostalgie, HumuleÈ™tiul, familia acestuia, căldura din sânul familiei, chiar dacă aceÈ™tia nu erau înstăriÈ›i, însă în cea mai mare parte, Creangă prezintă colegii din È™coala primară, învățătorul, pe SmărăndiÈ›a popii, cea neastâmpărată sau episoadul cu “Calul Bălan”, când copiii erau “altoiÈ›i cu Sfântul Nicolae”, dacă nu erau cuminÈ›i, ori episoade în care copiii se jucau prinzând muÈ™te cu ceaslovul.
În celelate capitole, autorul vorbeÈ™te despre superstiÈ›iile pe care mama sa le crede È™i despre faptul că Nică, băiat blond, poate aduce vremea frumoasă dacă se joacă afară cînd plouă, ori despre descântece, tradiÈ›ii de Ignat sau alungarea spiritelor rele. Poate cele mai importante două momente prezentate în carte sunt cele de la scăldat, când Nică rămâne dezbrăcat, hainele lui fiind furate de SmărăndiÈ›a, iar tot episodul întoarcerii acasă este unul savuros.
Pupăza care îl trezeÈ™te pe Nică din somn dimineaÈ›a reprezintă È™i ea un moment haios, acesta urcând în tei să o prindă cu gândul să meargă la iarmaroc pentru a o vinde unui bătrân viclean care îl păcăleÈ™te pe băiat, Nică ieÈ™ind în pierdere după ce pupăza revenine la locul ei în tei.
Opera a fost ecranizată în anul 1964, în regia Elisabetei Bostan, avându-i în rolurile principale pe actorii Ion Bocancea, în rolul lui Nică È™i pe Corina Constantinescu, în rolul SmărăndiÈ›ei.