Ion D. Sirbu - Jurnalul unui jurnalist fara jurnal

Ion Desideriu Sîrbu s-a născut pe 28 iunie 1919 în comuna hunedoreană Petrila, în familia unui miner. A urmat liceul în oraÈ™ul natal apoi s-a înscris la Facultatea de Filosofie È™i Litere din Cluj. Era primul dintr-o familie de mineri ce studia acest domeniu, È™i de altfel a reuÈ™it să se remarce cu uÈ™urință. Lucian Blaga i-a fost profesor È™i mentor însă pe lângă toate funcÈ›iile pe care i le-a adus asta, adică cea de asistent universitar, i-a adus È™i epurarea. După ce a scris un articol critic cu privire la o piesă comunistă, a fost condamnat la un an de arest politic, apoi pedeapsa s-a lungit la È™apte. După eliberare ajunge miner iar din 1964 i se stabileÈ™te domiciliul obligatoriu la Craiova. Se angajează la teatru ca secretar literar însă rămâne sub supravegherea securității, ofiÈ›erul său fiind chiar Olimpian Ungherea care după demisie va ajunge tot scriitor. După o pauză lungă începe să publice din nou piese de teatru È™i povestiri de copii însă nu va reuÈ™i să ajungă în inima prea multor cititori. De abia după 1989 când i se vor publica lucrările interzise va ajunge cunoscut È™i chiar adorat pentru detaliile din acea perioadă rece a României.

Lucrarea memorialistică "Jurnalul unui jurnalist fără jurnal" a apărut după moartea autorului, în 1996 la editura Scrisul Românesc. Urmează apoi ediÈ›ia oferită de Institutul Cultural Român din 2005 È™i ediÈ›ia adăugită a Scrisului Românesc din 2009.

Avem parte de cinci mari capitole, 4 ierni È™i un capitol al editorilor, iar dacă vă aÈ™teptaÈ›i la un text memorialistic clasic, pregătiÈ›i-vă să aflaÈ›i că nu o să fie aÈ™a. O filosofie asupra destinului omului È™i al intelectualului care nu ne oferă detalii intime sau personaje reale, doar discuÈ›ii cu oamenii prezenÈ›i în vechile sale romane ce suferă de singurătate. TotuÈ™i nu se oferă peisaje din copilăria sau adolescenÈ›a sa din Petrila È™i din război sau din universitate, poveÈ™ti ce ne introduc în lumea sa ce mereu a fost stingheră. Pe măsură ce parcurgem textul apare ideea de moarte È™i sinucidere iar întregul său univers intră sub domnia prostiei. Pe lângă asta, în acele vremuri îÈ™i fac apariÈ›ia cei trei de F în È›ară, frig, foame È™i frică iar autorul se izolează cu gândurile sale pentru că doar ele îi mai pot fi alături. Ce îi mai È›ine de cald în aceste vremuri tulburi sunt scrisul È™i credinÈ›a într-un Dumnezeu numai al lui pe care nu îl împarte cu nimeni. Toate aceste teme sunt reinterpretate în romanele scrise în paralel cum ar fii Lupul È™i catedrala sau Adio, È™i de altfel È™i în romanele postume. Fiecare secvență pare a fi o piesă de puzzle ce trebuie conectată cu următoarea ce i se potriveÈ™te, iar asta îi adaugă o doză de mister pe care va trebui să o rezolvăm până la final.