Ion Hobana - Un fel de spatiu

Ion Hobana, născut la BucureÈ™ti, pe 25 ianuarie 1931, a fost unul dintre cele mai mari nume ale literaturii È™tiiÈ›ifico-fantastice române. Și-a petrecut copilăria la Bârlad, alături de tatăl său, Ion Mantarosie, fost magistrat, È™i mama sa, Antoneta Patrichi, profesoară de istorie. În anul 1949 a absolvit Colegiul "Gheorghe RoÈ™ac Codreanu". Și-a luat licenÈ›a la Facultatea de Filologie a Universității BucureÈ™ti, în anul 1955, cu o primă lucrare de diplomă consacrată în România literaturii È™tiinÈ›ifico-fantastice, fiind prima de acest fel din È›ară. Publică în acelaÈ™i an, în revista "Știință È™i Tehnică", povestirea "Glasul mării", căreia i-au urmat volumele "Ultimul val" (1957), "Oameni È™i stele" (1963), "Un fel de spaÈ›iu" (1988) È™i "Timp pentru dragoste" (2009). A fost membru al "Uniunii Scriitorilor din România", "Societe Europeenne de Culture", "H.G. Wells Society", "Centre International Jules Verne" È™i "Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie".

Cartea "Un fel de spaÈ›iu" conÈ›ine o serie de povestiri, grupate în trei părÈ›i, reprezentând tipuri diferite de spaÈ›iu. Prima parte a cărÈ›ii, intitulată "Lumea tăcerii", conÈ›ine, printre altele, povestirea numită "Coborând în albastru", ce priveÈ™te spaÈ›iul precum un univers subacvatic. Aceasta scoate în evidență o creatură supranaturală. Fiind scrisă la persoana întâi, povestirea conÈ›ine relatările unui scafandru, care, ajuns la o anumită adâncime a mării remarcă o creatură nemaivăzută ce se ridică din adâncuri. Această creatură avea o lungime de peste douăzeci de metri, capul mic, asemănător cu cel al unei foci, gură mare, ochii mari, negri, nările în vârful botului, aruncând două È›âÈ™nituri de vapori de apă. Corpul sau era uÈ™or turtit, având două labe rudimentare în formă de înotătoare, È™i o coadă lungă, ascuÈ›ită în vârf. Avea pielea mai deschisă la culoare pe pântece, fiind neagră cu pete galbene. A doua parte a cărÈ›ii, numită "Un fel de spaÈ›iu", este alcătuită din patru povestiri, È™i anume: "Glasul trecutului", "...un fel de spaÈ›iu", "Emisiune nocturnă" È™i "Timp pentru dragoste". Penultima povestire a celei de-a doua părÈ›i a volumului, "Emisiune nocturnă", spune povestea recepÈ›ionării unui semnal tv. În primă fază, acesta este fară sunet, pe parcurs o persoană face rost de acel sunet, captându-l separat. În final, cele două elemente ale emisiunii, imaginea È™i sunetul, sunt puse la un loc, însă imaginea nu există, ea fiind, de fapt, doar în mintea celui care urmărea acea transmisiune. Privitorul se interesează È™i află că respectiva transmisie e posibil să fie dintr-un alt timp. A treia parte a cărÈ›ii, intitulată "Oameni È™i stele", conÈ›ine povestirile: "Cea mai bună dintre lumi", "TranzacÈ›ia", "Ploaia de seară" È™i "Oameni È™i stele". Ultima povestire a celei de-a treia părÈ›i a cărÈ›ii priveÈ™te spaÈ›iul ca suprafață extraplanetara. Printre altele, această povestire expune o tranzacÈ›ie dintre oameni È™i marÈ›ieni, stabilindu-se un contract intre ei, marÈ›ienii având ceva ce oamenii îÈ™i doreau să fie al lor. În spaÈ›iu este trimisă o persoană care va negocia cu ei, însă marÈ›ienii nu aveau niciun motiv pentru a încheia respectiva tranzacÈ›ie. Oamenii însă nu cedează uÈ™or, încercând mai multe tehnici de negociere cu marÈ›ienii. "Ploaie de seară", o altă povestire din cea de-a treia parte a cărÈ›ii, scoate în evidență o redescoperire a pământului.

Cartea "Un fel de spaÈ›iu" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Nemira (2015) È™i Albatros (1988).