Ion Marin Sadoveanu - Sfarsit de veac in Bucuresti

„SfârÈ™it de veac în BucureÈ™ti” este printre cele mai cunoscute lucrări ale scriitorului Ion Marin Sadoveanu, pe numele său adevărat Iancu Leonte Marinescu. A fost publicată în 1944 la editura Socec, după ce scriitorul fusese refuzat de mai multe edituri. Romanul s-a bucurat de succes rapid, iar copiile primei ediÈ›ii s-au vândut în doar câteva luni. Succesul său s-a datorat, în parte, È™i subiectului, care amintea oamenilor de o perioadă în care nu exista război È™i de un oraÈ™ liniÈ™tit, patriarhal. Perpessicius chiar afirma că efectul romanului a fost deosebit, aducând cu sine o „savoare dureroasă”, care îi făcea pe cititorii să uite de spaima atacurilor aeriene. Mai mult, criticul Șerban Cioculescu nota într-un articol din revista „ViaÈ›a” scriitura extraordinară a lui Marin Sadoveanu, comparând „SfârÈ™it de veac în BucureÈ™ti” cu romanul „Ion” de Liviu Rebreanu. Astăzi, romanul lui Ion Marin Sadoveanu rămâne în continuare unul din cele mai importante romane ale literaturii române, fiind publicat în peste zece ediÈ›ii, aparÈ›inând mai multor edituri (Minerva, Adevărul, Editura pentru Literatură, Litera). Acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

„SfârÈ™it de veac în BucureÈ™ti” urmăreÈ™te evoluÈ›ia personajului Iancu Urmatecu. Un arhivar priceput, el reuÈ™eÈ™te să-È™i îmbunătățească situaÈ›ia financiară. DeÈ™i provine dintr-o mahala bucureÈ™teană, Urmatecu devine, cu timpul, administratorul averii baronului Barbu È™i omul său de încredere. Acesta însă îl păcăleÈ™te pe baron, È™i îÈ™i ia partea sa de avere din cea a boierului. El plănuieÈ™te de asemenea o modalitate de a-l È™antaja È™i strânge informaÈ›ii despre personajele din jurul boierului. Urmatecu nu îÈ™i păstrează modestia È™i organizează cine festive, invitându-È™i rudele pe care, în ascuns, le urăște. ÎntreÈ›ine relaÈ›ii cu mai multe femei, inclusiv cu JurubiÈ›a, soÈ›ia fratelui său. Scopul său este de a sustrage averea fiicei lui Barbu, Amelica. Lucrurile încep să se schimbe când fiul baronului, Barbu, sau Bubi, se întoarce de la Viena. JurubiÈ›a îÈ™i schimbă preferinÈ›ele È™i se întoarce spre tânăr, căruia îi mărturiseÈ™te faptele lui Urmatecu. Astfel începe lupta dintre cei doi. Bubi, încrezător, deschide o fabrică de oglinzi, cu acordul tatălui său, punând ca È™i garanÈ›ie moÈ™ia Bălășoieni, unde Urmatecu îl are pe Lefter, unchiul soÈ›iei sale. Bubi însă nu poate duce lupta până la capăt. JurubiÈ›a, devenită văduvă, se apropie tot mai mult de bărbat È™i îl determină să cheltuiască o bună parte din fondurile pentru fabrică. Fostul administrator, Dorodan, încearcă să intervină pe lângă bătrân È™i Bubi, dar nu are succes È™i sfârÈ™eÈ™te tragic, după ce este muÈ™cat de un câine al lui Urmatecu. Pentru că Bubi nu reuÈ™eÈ™te să ducă plata la zi, moÈ™ia Bălășoieni este scoasă la licitaÈ›ie È™i cumpărată de Urmatecu. El capătă È™i mai multă putere odată cu numirea bătrânului baron la ministerul de justiÈ›ie. Ritmul acÈ›iunii creÈ™te odată cu moartea boierului, care îi aduce noi oportunități lui Urmatecu.

Romanul lui Ion Marin Sadoveanu este o adevărată frescă socială. Stilul elaborat al scriitorului va captiva orice cititor, care va urmări cu o mare curiozitate destinul fiecărui personaj. Sub povestea extraordinar construită, Marin Sadoveanu subliniază ascensiunea socială È™i decăderea boierilor. Transformarea este inevitabilă, iar cititorul este invitat să privească schimbarea acestor lumi. Romanul l-a inspirat pe Alecu Popovici să realizeze spectacolul de teatru radiofonic în 1970, avându-l în rolul lui Urmatecu pe Toma Caragiu.