Volumul “Versuri”, de Ion Minulescu, a apărut în anul 1939 la editura FundaÈ›ia pentru Literatură È™i Artă Regele Carol II, fiind o ediÈ›ie completă, îngrijită de autor.
“Versuri”, a reprezentat ultimul volum de poezie publicat de Ion Minulescu, fiind È™i volumul cel mai bine dozat, dar È™i foarte bine asimilat de către cititori, fiind republicat de multe edituri, printre cele mai importante putem aminti de editura FundaÈ›ia Regală pentru Literatură È™i Artă, 1943, Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă, 1957, Editura pentru Literatură, 1964, editura Minerva, 1975, 1981, editura Facla, 1985 sau editura Coresi din colecÈ›ia Scriitori clasici, 2004.
Ion Minulescu s-a născut la data de 6 ianuarie 1881 la BucureÈ™ti, însă mare parte din copilărie a petrecut-o la Slatina iar È™coala la PiteÈ™ti.
În 1897 apar primele creaÈ›ii, Minulescu folosind pseudonimul literar Nirvan, poeziile fiind publicate în celebra revistă a epocii, “Povestea vorbei”.
De-a lungul carierei publică mai multe volume de poezii È™i de proză, printre cele mai reprezentative putem aminti: “RomanÈ›e pentru mai târziu”, Ed. Alacalay, 1908, “RoÈ™u, galben È™i albastru”, Ed. Cultura naÈ›ională, 1924, “Bărbierul regelui Midas”, BucureÈ™ti, 1929 sau “CetiÈ›i-le noaptea”, Ed. Cultura naÈ›ională, 1930.
Volumul “Versuri”, de Ion Minulescu, reprezintă volumul în care poetul îmbină mai multe direcÈ›ii în simbolismul binecunoscut în acea epocă, dus la un anumit nivel estetic de Bacovia, cu limbajul sumbru È™i imaginea monocromă, sau simbolismul arghezian, metamorfozat în modernism în linia tehnicilor poeÈ›ilor francezi ai vremii.
Minulescu, nu face parte din nicio categorie, el este retoric în exprimare, acest lucru fiind sesizat din simplul fapt că Minulescu a scris È™i opere dramatice, el are o exprimare aparte, dar È™i o expresivitate care îl aÈ™ează pe un loc aparte în ceea ce priveÈ™te curentul simbolist în România.
A fost categorisit ca fiind un poet tardiv în simbolism, având o poezie eterică, uÈ™or de citit de către cititori, acest lucru fiind subliniat de câÈ›iva critici literari, ca Eugen Lovinescu sau Șerban Cioculescu.
Poezia lui Ion Minulescu, se adresează tuturor, fiind plină de dinamism, fiind creată pentru a fi trăită, versurile lui având È™i o muzicalitate aparte, este aÈ™adar lipsită de concept, poezia sa rezonează prin imagini naturale care cresc în percepÈ›ia cititorului, fiind un poet aparte, făcând o paralelă cu simbolismul blagian care adânceÈ™te taina.
Având în vedere latura retorică a poeziei, Minulescu pune în prim planul poeziilor, minciuna, având pe alocuri accente colorate în erotism, poezia având un caracter extravertit.
Simbolismul conturat în poeziile lui Minulescu se axează în romanÈ›ele acestuia pe o multitudine de imagini în care erotismul se împleteÈ™te cu o imagine în care se desprinde imaginea unui adevărat fanfaron care trăieÈ™te în percepÈ›ia È™i temperamentul autorului, acest lucru fiind sesizat È™i în proză.
Minulescu schimbă liniile clasicului lirism, fiind împotriva curentului, senzibilizând poezia în ritm teatral È™i social, punând socializarea È™i bonomia în mijlocul universului său clădit în senzualitate, coloristică È™i jovialitate.