Cunoscut în literatura română cu romane precum “Lorelai" È™i “La Medeleni", Teodoreanu cucereÈ™te publicul autohton cu o altă operă grandioasă, “În casa bunicilor”. Apărută iniÈ›ial în 1938, scrierea este una cu caracter memorialistic È™i evocă viaÈ›a simplă trăită în casa bunicilor. Rămânând fidel stilului care l-a consacrat, autorul captează atenÈ›ia cititorului cu descrieri nostalgice, evocând astfel imagini demult apuse.
Bazată în totalitate pe copilăria autorului, cartea evocă o mărturisire emoÈ›ionantă. Personajele lui Teodoreanu sunt de-a dreptul înduioșătoare È™i pline de viață, iar întreaga acÈ›iune se învârte în jurul bunicii. Această figură atât de familiară, lângă care a copilărit scriitorul È™i care i-a călăuzit copilăria este acum adulată în paginile romanului.
Dacă în alte opere, Teodoreanu descrie iubiri secrete, neîmpărtășite, acum se axează pe un alt fel de iubire, o iubire duioasă, care rezistă în faÈ›a timpului È™i a oricărui pericol. Căci iubirea bunicilor este nemuritoare. DeÈ™i niciodată nu s-a axat pe descrieri ample sau sofisticate, autorul captează de această dată È™i cele mai insignifiante lucruri. Colindăm astfel prin ograda veche a bunicilor, ne aÈ™ezăm pe prispa din faÈ›a casei, ne plimbăm prin livada cu pomi fructiferi È™i ne scăldăm în râul din spatele casei. UÈ™or, delicat È™i fără să ne dăm seama, ne întoarcem în copilăria demult uitată.
Cartea este un elogiu la adresa bunicilor, a vieÈ›ii simple pe care o trăiau copiii de altădată. Cumva, prin intermediul lui Teodoreanu, ne întoarcem la origini, ne regasim trecutul, ne retrăim cea mai frumoasă perioadă a vieÈ›ii.
Scrisă simplu, într-un limbaj curat È™i accesibil oricui, cartea a prins foarte bine la public încă de la prima apariÈ›ie. Reeditată în nenumărate rânduri È™i adaptată pentru piese de teatru radiofonic, “În casa bunicilor” rămâne o operă de referință a lireraturii române. Găsindu-È™i inspiraÈ›ia în traiul simplu, în oamenii pe care i-a întâlnit È™i în poveÈ™tile pe care le-a auzit, autorul schiÈ›ează una dintre cele mai frumose poveÈ™ti.
Imaginea bunicii cu părul alb, cu faÈ›a brăzdată de urmele timpului È™i mâinile muncite ne va urmări pretutindeni. De cealaltă parte, într-o antiteză fascinantă, avem imaginea copiilor zglobii, plini de viață, neastâmpăraÈ›i È™i fericiÈ›i din cale afară, căci îÈ™i petrec vremea la bunici.
Autorul zugrăveÈ™te o lume aproape perfectă, în care grijile nu îÈ™i fac loc, iar ceasul pare că a stat. Poznele celor mici, pedepsele stabilite de bunici, necazurile de zi cu zi, viaÈ›a simplă de la marginea satului, toate acestea ne vor “arunca" în butoiul cu melancolie.
La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale cărÈ›ii, dintre care amintim: Ion Creangă (1979/1971), Cartea Românească (1938/1946), Garamond (1998), Porus (1993).