Iordan Chimet este unul dintre cei mai cunoscuÈ›i prozatori români. Asociat adesea cu suprarealismul românesc, scrie antologii de poezie È™i face cercetare pe diverse subiecte. Este interesat de literatură încă din copilărie, iar emoÈ›ia pe care ne-o transmite este diversă È™i extraordinară. Este colorat în exprimare, ambiÈ›ios È™i plin de armonie. Este inspirat de viaÈ›a simplă, trăită la sat È™i duce cu sine amintirile înaintaÈ™ilor săi. Fiecare poveste pe care o aduce în faÈ›a publicului este inspirată din realitate, iar realitatea lui nu este cosmetizată. El prezintă vieÈ›i, ideologii È™i trăiri într-un stil unic, care ne va cuceri. Scrie de la vârste fragede, cu scop terapeutic, È™i aduce un elogiu vieÈ›ii la È›ară, pe care o iubeÈ™te È™i la care face tot posibilul să se întoarcă ori de câte ori are ocazia.
Scrie Dreptul la memorie tocmai pentru a-È™i elibera dorurile È™i ofurile mult vreme ascunse. Aceasta este cea mai cunoscută antologie literară a sa, iar autorul aduce în faÈ›a publicului propriile sentimente È™i trăiri È™i nu se teme că va fi judecat pentru acestea. Scrie, scrie È™i compune pentru public, dar foloseÈ™te arta scrisului pentru a oferi publicului un soi de evadare din cotidian. Este nostalgic È™i îÈ™i exploatează amintirile în folosul publicului, doar s-ar elibera de greutatea unor astfel de trăiri. Lucrarea se adresează tuturor acelora care au suferit, au trăit la intensitate maximă È™i au iubit la fel. Prin urmare, cartea este despre noi, cei melancolici, iar autorul are curaj să vorbească-n numele nostru, să scoată la iveală tot ce noi ne temem să spunem cu voce tare.
Prin urmare, Chimet vorbeÈ™te despre dreptul omului de a-È™i păstra memoria, de a păstra cu sine toate lucrurile bune È™i toate relele care l-au izbit de-a lungul vieÈ›ii. Folosind abundent metafora ca formă de exprimare, Chimet dă naÈ™tere unui manuscris extraordinar, care va fi tradus în nenumărate limbi străine È™i va servi drept sursă de inspiraÈ›ie pentru scriitorii aflaÈ›i la început de drum. El vorbeÈ™te despre memoria colectivă È™i memoria individuală È™i despre felul în care acestea interferează. El vorbeÈ™te despre memorie, despre uitare È™i despre neputință. În mod paradoxal, lucrarea atinge subiecte sensibile, iar scriitorul face o analogie a extraordinară. El vorbeÈ™te despre viață, despre uitare, despre amintire È™i despre credință.
Autorul este un maestru nemaipomenit, un artist genial, care nu uită, care reaminteÈ™te despre toate relele lumii. El nu se teme să scoată urâtul la iveală, nu doreÈ™te să aducă în faÈ›a noastră un portret fals, al unei lumi ideale. Este realist, optimist pe alocuri, întotdeauna nostalgic, ancorat în lumi demult uitate È™i dornic să-È™i deschidă sufletul pentru aceea care vor să-l exploreze cu grijă. Cartea va fi apreciată peste hotare, tradusă în franceză È™i engleză È™i va sta la baza unor conferinÈ›e internaÈ›ionale. Filozofia lui Chimet atinge generaÈ›ii la rând, iar steaua sa nu apune după moarte. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de găsit în numeroase ediÈ›ii, după cum urmează: Univers (1999), Meridiane (1997), Editura pentru Literatură (2002).