Irina Holdevici s-a născut pe 18 septembrie 1949 la BucureÈ™ti È™i încă din tinereÈ›e a fost fascinată de comportamentul uman. AÈ™a se face că va urma o facultate în domeniu È™i va urma È™i studii în străinătate, în Irlanda È™i Germania È™i va obÈ›ine un doctorat în psihologie în cadrul Universității BucureÈ™ti. AÈ™a a devenit profesor de psihoterapie, psihologia sportului È™i psihopatologie în cadrul aceleiaÈ™i universități dar È™i la Titu Maiorescu. ExperienÈ›a sa de peste 20 de ani în tratarea afecÈ›iunilor nevrotice È™i psihosomatice a făcut-o celebră în rândul autorilor români din domeniu. A publicat peste 15 cărÈ›i cum ar fi Hipnoza clinică, Logică È™i perspicacitate sau Psihoterapii de scurtă durată È™i peste 300 de studii.
Cartea de psihologie "Tratat de psihoterapie cognitiv comportamentală" a apărut pentru prima dată la Editura ȘtiinÈ›elor Medicale în 2005. EdiÈ›ia va fi urmată de editura Trei în 2007 È™i 2011 dar ediÈ›iile nu se opresc aici ci continuă să se îmbunătățească odată la câÈ›iva ani.
Poate că termenul de cognitiv- comportamental vă este mai puÈ›in cunoscut dar odată ce aflat ce înseamnă vă veÈ›i da seama că toată viaÈ›a aÈ›i avut tangență cu el. Partea cognitivă a creierului este cea care se referă la cunoaÈ™tere, deci ceea ce facem este să identificăm comportamentul pacientului È™i să îl îndreptăm acolo unde este cazul. Cel mai simplu exemplu este cel al depresiei. PacienÈ›ii ce suferă de depresie au impresia că lumea se sfârÈ™eÈ™te în jurul lor. Ei nu mai folosesc raÈ›ionamente logice atunci când vine vorba despre viitor È™i despre viaÈ›a lor sau ajung la comportament destructiv È™i autosabotaj. Lor nu li se va cere să îÈ™i schimbe comportamentul ci să analizeze trecutul È™i propriile acÈ›iuni pentru a-È™i forma propria părere despre ei. Se stabilesc în urmă rezultatului mecanisme È™i sarcini ce trebuie realizate pentru a fi notate ulterior È™i nu li se dă voie să stea pentru a nu se gândi la Dumnezeu È™tie ce. Psihoterapia cognitiv- comportamentală se poate realiza È™i în grup pentru că unor oameni li se pare mai uÈ™or să îÈ™i rezolve problemele când le sunt È™i alÈ›ii ca ei alături. Pentru fiecare subiect se dau aceleaÈ™i situaÈ›ii iar modul de rezolvare sau de gândire este notat. Ulterior, rezultatele se compară iar progresul de multe ori este prezent la tot grupul.
DiferenÈ›a dintre o È™edință de terapie simplă È™i una complexă stă fix în rezolvarea problemei. Să luăm ca exemplu fobiile. Un terapeut identifică fobia È™i vorbeÈ™te cu pacientul despre ea până ce aceasta se diminuează. Un terapeut cognitiv- comportamental se duce până la rădăcina problemei. Când s-a întâmplat prima dată, de ce a continuat să apară È™i care este triggerul ei? Astfel pacientul se va ajuta singur È™i nu va avea nevoie de prea multe È™edinÈ›e pentru a-È™i rezolva problema. Dacă nu există cooperare È™i deschidere pentru a face aÈ™a zisele teme pentru acasă, atunci nu va avea nici o È™ansă să scape de meteahna sa.