Iris Murdoch - Castelul de nisip

După cum ne-a obiÈ™nuit, Iris Murdoch evocă cu splendoare o serie de evenimente cruciale, aduce zâmbetul pe buzele cititorului È™i reuÈ™eÈ™te să ne determine să îi urmărim pledoaria până la capăt. TotuÈ™i, de această dată, scriitoarea ne va ajuta să înÈ›elegem o altă latură a poveÈ™tii sale, să descoperim capacitățile extraordinare de a menÈ›ine suspansul la cote înalte È™i de a ne asigura că deÈ›inem toate informaÈ›iile cât să desluÈ™im misterul.

Publicat în anul 195, romanul intitulat simplu „Castelul de nisip” este de-a dreptul fascinant È™i copleÈ™itor, vorbind îndeosebi despre puterea gândurile È™i despre împlinirea È›elurilor greu de atins. TotuÈ™i, cartea este diferită de cele cu care ne-a obiÈ™nuit englezoaica È™i vom fi surprinÈ™i să o descoperim astfel.

Castelul de nisip pe care Murdoch îl creează se referă îndeosebi la toate lucrurile efemere pentru care ne zbatem de-a lungul vieÈ›ii, la toate iubirile ratate, la toate trenurile spre fericire pe care le-am pierdut de-a lungul vieÈ›ii, la nebunia cotidiană care ne sufocă È™i ne consumă chiar È™i ultimul gram de energie. Cartea este grozavă, dar expune o realitate dură È™i fără menajamente È™i construieÈ™te un mister în jurul unor personaje pe care nu le-am observat la început ori cărora nu le-am acordat suficientă atenÈ›ie. Cumva, Murdoch devine mai romantică decât de obicei È™i se lasă pradă unui idealism de care nu È™tiam că este capabilă. TotuÈ™i, vom observa o oarecare asemănare între stilul său È™i cei al lui Gabriel Garcia Marquez, fără vreo tendinÈ›a plagiatoare însă.

Eroii lui Murdoch sunt emblematici, greu de înÈ›eles È™i cumva pierduÈ›i într-un univers paralel pe care nu îl putem înÈ›elege decât aproape de finalul operei. Se È›es iubiri nebune, drame fără înÈ›eles, tragedii de pe urma cărora au de suferit mai multe persoane, răzbunări aparent fără sens È™i, de aici înainte, cititorul asistă neputincios la o adevărată desfășurare de forÈ›e. Astfel, ajungem în punctul în care răbdarea noastră ajunge la final, iar personajele nu par a-si găsi liniÈ™tea niciunde.

Murdoch creează o poveste în poveste, o epopee ciudată È™i răscolitoare, cu trimiteri către trecut È™i cu sumbre previziuni despre viitor. Atmosfera va fi când tensionată, când liniÈ™tită, fără să ne determine însă să ne îngrijorăm prea tare. TotuÈ™i, ajungem în punctul în care suntem siguri că am rezolvat acest puzzle, însă răspunsurile vin abia la finalul manuscrisului. Autoarea are darul extraordinar de a schimba radical firul naraÈ›iunii, de a aduce în prim plan alte detalii aparent nesemnificative, de a juca ultima carte pe un final ambiguu È™i aproape anost.

Cartea se vinde rapid în Europa, este tradusă în peste 30 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Eminescu (1977), Polirom (2008).