Irvin D. Yalom - Privind soarele in fata

Irvin Yalom, psihanalist, psihiatru È™i scriitor american, s-a născut pe 13 iunie 1931, în Washington, D.C., într-o familie de evrei, ce s-a mutat în America cu mulÈ›i ani înainte de venirea pe lume a lui Yalom.

Dupa ce a terminat studiile de licență la Universitatea George Washington, în anul 1952, È™i un doctorat în medicină la Școala de Medicină a Universității din Boston, în anul 1956, È™i-a finalizat stagiul de practică la Spitalul Mount Sinai din New York, È™i rezidenÈ›iatul la Clinica Phipps a Spitalului Johns Hopkin din Baltimore, încheindu-È™i pregătirea în anul 1960.

Yalom È™i-a început cariera literară în anul 1970, atunci când a fost publicată cartea "Tratat de psihoterapie de grup", aducând unele dintre cele mai durabile contribuÈ›ii în materie de psihoterapie de grup, dezvoltând propriul său model de psihoterapie existenÈ›ială.

Psihoterapia existenÈ›ială subliniază faptul că problemele de sănătate mintală sunt cauzate frecvent de luptele cu existenÈ›a. Temele comune includ frica de moarte, impulsul către libertate È™i dorinÈ›a de a evita izolarea. Prin cărÈ›ile sale, Yalom a demonstrat importanÈ›a acesteia în psihoterapie.

Scrierile sale despre psihologia existenÈ›ială se concentrează pe ceea ce el numeÈ™te cele patru "date" ale condiÈ›iei umane: libertatea, izolarea, lipsa de sens, mortalitatea, discutând modalități prin care o persoană poate răspunde acestor preocupări, atât într-un mod funcÈ›ional, cât È™i disfuncÈ›ional.

Pe lângă scrierile sale academice, de non-ficÈ›iune, Yalom a scris o serie de romane, experimentând diferite tehnici de scriere. În romanul "Cu fiecare zi mai aproape", invitând un pacient să scrie împreună cu el despre experienÈ›a terapeutică.

Lucrările sale au fost folosite ca manuale universitare È™i lectură standard pentru studenÈ›ii la psihologie, viziunea sa nouă È™i unică asupra relaÈ›iei psihoterapeut-pacient fiind adaugată în curriculumul programelor de psihologie din È™coli precum Colegiu de JustiÈ›ie Penală John Jay din New York.

Printre cele mai de seamă cărÈ›i de non-ficÈ›iune ale lui Yalom se numără: "Tratat de psihoterapie de grup" (1970), "Psihoterapia existenÈ›ială" (1980), "Darul psihoterapiei" (2001), "Privind soarele în față" (2008), "Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru" (2017), "O chestiune de viață È™i de moarte" (2021) - scrisă împreună cu soÈ›ia sa Marilyn Yalom.

"Privind soarele în față. Cum să înfrângem teroarea morÈ›ii", publicată în anul 2008, aduce în prim plan frica de moarte a autorului. Fiecare persoană se teme de moarte, aceasta este umbra noastra întunecată, de care nu suntem despărÈ›iÈ›i niciodată.

Cartea începe citându-l pe Francois de la Rochefoucauld: "Soarele È™i moartea nu pot fi privite fix în față", continuând cu explicare faptului că, deÈ™i conÈ™tiinÈ›a de sine este unul dintre darurile supreme, la fel de preÈ›ioasă precum viaÈ›a însăși, aceasta are, în acelaÈ™i timp È™i un preÈ› foarte mare: rana mortalității. Noi È™tim faptul că vom creÈ™te, vom înflori È™i apoi, inevitabil, vom descreÈ™te È™i vom muri, cunoaÈ™tere care ne umbreÈ™te veÈ™nic existenÈ›a.

Yalom demonstrează în "Privind soarele în față", cum teama de pensionare, îngrijorările legate de schimbarea locului de muncă sau mutarea în alt oraÈ™ sunt înrădăcinate în frica noastră cea mai profundă, cea de moarte.

Cu toate acestea, această anxietate poate provoca o trezire la viață, putându-ne ajuta să realizăm conexiunile pe care le avem cu ceilalÈ›i, dar È™i influenÈ›a noastră asupra lor. Prin astfel de experienÈ›e putem transcende sentimentul nostru de finitate È™i tranziÈ›ie, putând trăi aici-È™i-acum.

În ultimul capitol al cărÈ›ii, Yalom oferă câteva instrucÈ›iuni psihoterapeuÈ›ilor care doresc să-È™i ajute pacienÈ›ii să-È™i depășească frica de moarte.

Cartea "Privind soarele în față. Cum să înfrângem teroarea morÈ›ii" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, după cum urmează: Vellant (2011) È™i Vellant (2022).