Isabel Allende - Tara mea inventata

Romanul “Èšara mea inventată”, “Mi pais inventado”, în limba spaniolă, de Isabel Allende, a apărut în anul 2003, la editura Arete, din Marea Britanie, fiind una dintre cărÈ›ile cele mai de suflet ale autoarei, scrisă în a doua parte a carierei acesteia, aducându-È™i aminte de copilărie È™i de casa părintească, astfel că opera capătă un statut autobiografic È™i nostalgic pregnant.

Memoriile autoarei, care a călătorit foarte mult prin lume, au reprezentat o destindere din punct de vedere emoÈ›ional, aceasta aducându-È™i aminte cu plăcere de È›ara sa natală, Chile È™i de lucrurile nedescoperite de alÈ›i oameni, care asociază totul diferit, din punct de vedere social È™i politic È™i mai puÈ›in etnografic.

În România, romanul autobiografic, apare în anul 2005, la editura Humanitas, din colecÈ›ia Raftul întâi, în format broÈ™at, fiind singura editură care publică romanul, alte ediÈ›ii, fiind publicate în anii 2007, 2010 È™i 2017, în format broÈ™at, după o traducere de Cornelia Rădulescu.

Isabel Allende Llona, pe numele complet, s-a născut la data de 2 august 1942, în capitala statului Chile, Lima, fiind una dintre cele mai de succes autoare de romane din spectrul realismului magic, aceasta cochetând È™i cu universul jurnalistic, timp de mai bine de cincisprezece ani.

După ce mama Isabelei, se recăsătoreÈ™te cu un diplomat, Isabel, călătoreÈ™te prin mai multe țări, prima dintre acestea fiind Bolivia, acolo unde urmează cursurile unei È™coli americane, pentru ca mai târziu să înveÈ›e la o È™coală privată din Liban È™i Beirut.

Revine din anul 1959, în Chile, unde finalizează studiile universitare, căsătorindu-se în anul 1962 cu studentul inginer Miguel Frías.

Prima sa operă notabilă, apare în anul 1982, atunci când publică romanul “The House of the Spirits”, “Casa spiritelor”, acesta fiind premiat, un an mai târziu, cu titlul de “Romanul anului”, iar printre alte titluri publicate de celebra autoare chiliano-americană, putem aminti de “La gorda de porcelana”, 1984, “De amor y de sombra”, 1985, “Paula”, 1994, “El bosque de los pigmeos”, 2005 sau “La isla bajo el mar”, 2010.

Romanul “Èšara mea inventată” de Isabel Allende trece peste opera de bază cu care autoarea s-a făcut cunoscută în universul literar contemporan, astfel că, în cuprinsul operei de față, aceasta realizează un roman autobiografic, ce pune accent pe trecut È™i pe relaÈ›iile intense din copilărie, pe familie È™i pe viaÈ›a lipsită de griji, pe de o parte, ori pe viaÈ›a zbuciumată a țării, care trece prin evenimente tragice.

Autoarea declară, la un moment dat, că ruptura de È›ara sa natală, a făcut-o să fie ceea ce este astăzi, adică o scriitoare de succes, aceasta scriind foarte multe opere în America, după anii ’80, fiind departe de capitala aglomerată chiliană, însă, nostalgia târzie, o face pe autoare să aÈ™terne cuvinte intime È™i tandre, care dăinuiesc È™i în imaginaÈ›ia cititorului, cel care are timp să asocieze imaginile cu alte nostalgii proprii din copilărie.

Cartea de memorii “Èšara mea inventată” reprezintă o adevărată declaraÈ›ie de dragoste îndreptată înspre È›ara sa natală È™i oferă o multitudine de imagini marcante din copilărie, imagini ce vorbesc despre casa părintească, ori despre părinÈ›i È™i bunici, dar poate cel mai important lucru, despre care autoarea vorbeÈ™te este relaÈ›ia marcantă dintre aceasta È™i bunici, ori atracÈ›ia magică îndreptată înspre ceremonialuri, totul asemănându-se cu ritualul mesei din Japonia, universul creator, având aici alte valenÈ›e, ce parcă te transpun în acele vremuri marcante.

ViaÈ›a cotidiană are È™i ea un cuvânt de spus în schiÈ›area romanului, astfel că relaÈ›ia dintre eroina principală È™i celelalte rude, ajung să conteze, astfel că cititorii pot afla despre mătuÈ™a Isabelei, care are 100 de ani È™i care îÈ™i crează o aură de sfântă, sau despre unchiul Jamie, cel care pierdea nopÈ›ile cântând la acordeon.

Umorul îÈ™i face È™i el loc în tot acest tablou, astfel că, imaginea bunicii care susÈ›ine că are puteri supranaturale È™i comunică cu spiritele, ajunge să capete un fler intens umoristic, alături de imaginile cu bunicul din partea mamei, cel mult iubit de autoare.

Ospitalitatea È™i idealul din acele vremuri, se amestecă È™i cu exilul familiilor din acea perioadă, după ce istoria zdruncină din temelii societatea, astfel că, autoarea oferă o perspectivă vastă È™i în legătură cu acest episod nefericit din istorie, totul fiind ca în viață, un amalgam de lumini È™i umbre, ce se echilibrează armonios.