Iulia HaÅŸdeu, alintată Lilica, fiica lui Bogdan Petriceicu HaÅŸdeu ÅŸi a soÅ£iei sale, Iulia, născută Faliciu, s-a născut în data de 14 noiembrie 1869 la BucureÅŸti. Mama sa a fost fiica unui miner din RoÅŸia Montană, loc unde l-a cunoscut pe viitorul ei soÅ£. În timpul Războiului de Independenţă, Iulia Faliciu HaÅŸdeu a participat la îngrijirea răniÅ£ilor, donând lucruri de primă utilitate. MicuÅ£a Iulia s-a remarcat de la cea mai mică vârstă ca fiind un copil supradotat. La doi ani citea, vorbea franÅ£uzeÅŸte, la patru ani scria. La ÅŸase ani crease un studiu despre viaÅ£a lui Mihai Viteazul ÅŸi scria poeme – poeziile ei au fost publicate aproape toate postum. La 11 ani scria dramaturgie, o tragedie în trei acte purtând titlul Dama de circ. La 8 ani absolvise clasele primare, apoi, în acelaÅŸi an, s-a înscris la liceul Sfântul Sava. Având numai medii de 9 ÅŸi de 10 a absolvit ciclul gimnazial după patru ani, după care a urmat ÅŸi ani de canto ÅŸi pian la Conservator, iar, în 1886, a fost prima studentă româncă înscrisă la Universitatea Sorbona. În Paris, studia nu doar la Filosofie ÅŸi Litere, ci ÅŸi pictură ÅŸi canto. Învăţa enorm, constant, captivată de scris, citit, gândit. Iulia Hasdeu carti. Aici, la Sorbona, în 1887, au apărut primele semne de tuberculoză. Iulia HaÅŸdeu a decis să le ignore ÅŸi să se dedice în continuare învăţăturii. Se remarca, în plus, printr-o energie ÅŸi o veselie incredibile, pe lângă înflăcărarea pe care i-o producea angrenarea în studiu ÅŸi conversaÅ£ii înalte.

În aprilie 1888 boala s-a agravat ÅŸi a trebuit să abandoneze studiul ÅŸi să se ducă, pentru tratament, la Montreux, apoi în ElveÅ£ia. S-a întors în Å¢ară, la Agapia, apoi la BucureÅŸti. DeÅŸi iniÅ£ial păruse că tuberculoza va putea fi vindecată, tânăra s-a împăcat treptat cu gândul morÅ£ii. A scris poezie ÅŸi cugetări ÅŸi pe patul de moarte, stingându-se din viaţă pe 29 septembrie 1888 ÅŸi fiind înmormântată la cimitirul Bellu. Tatăl său a descoperit, după moartea ei, o cantitate impresionantă de scrieri ale fetei. El nu s-a putut împăca niciodată cu pierderea Iuliei.

Mama Iuliei HaÅŸdeu a dededat pe 2 iulie 1902. DorinÅ£a sa a fost ca acel castel construit la Câmpina să fie donat Academiei ÅŸi folosit în scop caritabil pentru a odihni trei membri săraci ai Academiei din orice teritoriu românesc cu familiile lor în fiecare vară, timp de trei luni, gratuit. Bogdan Petriceicu HaÅŸdeu, însă, a transformat locul într-un templu închinat fiicei sale, cu care credea că poate comunica după moartea ei.