J. G. Ballard - Imperiul soarelui

J.G. Ballard, născut pe 15 noiembrie 1930, în Shanghai (China), a fost un romancier englez. Debutul său literar a avut loc în 1936, în anul 1984 publicând romanul său semi-autobiografic "Imperiul soarelui", bazat pe copilăria sa în Shanghai, È™i intervenÈ›ia armatei imperiale japoneze din timpul celui de-Al Doilea Război Chino-Japonez; fiind urmat de "Crash", cel mai cunoscut roman al său, publicat în anul 1973.

Scrierile lui Ballard au fost caracterizate de inovaÈ›ii formale neliniÈ™tite È™i strălucitoare, violenÈ›a extrem de stilizată, extremă È™i È™ocantă, È™i umor negru, toate caracteristici postmoderniste. La începutul carierei, Ballard a fost atras de science-fiction deoarece, când a ajuns în Marea Britanie din China, unde s-a născut, după ce războiul s-a terminat, a constatat că realitatea societății britanice a depăsit resursele tradiÈ›ionale ale ficÈ›iunii naturaliste britanice. Romanul "Imperiul soarelui" este o lucrare cu totul aparte, doarece marchează o ruptură decisivă de reputaÈ›ia sa din trecut, aceea de scriitor de science-fiction. Pe baza evenimentelor la care Ballard însuÈ™i a asistat È™i suferit, el fiind un simplu băiat din Shanghai în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, romanul devine o completare extraordinară a literaturii moderne de război. Concentrându-se asupra colonizatorului expatriat din Shanghai, arătându-ne evenimentele care au urmat bombardamentului japonez asupra Pearl Harbor, privit prin ochii unui băieÈ›el de unsprezece ani, Bellard realizează crearea unui microcosmos uimitor. Mai presus de orice, romanul este un trimf al veridicității tonului. Băiatul, Jim, despărÈ›it de părinÈ›ii săi, campând mai întâi în propria sa casă goală, mai apoi în casa părăsită a prietenilor părinÈ›ilor săi, fiind internat în cele din urmă, timp de patru ani, în lagărul de la Lunghua, devine un admirabil ghid clar a celui mai ciudat infern. Cartea "Imperiul soarelui" are autoritatea experienÈ›ei. Dacă îi lipseÈ™te rezonanÈ›a imaginativă a celorlalte lucrări ale lui Ballard, cu siguranță acesta compenseză mai mult prin calitatea impresionantă a raportării sale concrete.

Romanul lui Bellard descrie într-un mod remarcabil fragilitatea corpului uman, focusul fiind pe modul în care rezistă copii, dar È™i pe dificultatea întâmpinată de britanici în a se adapta circumstanÈ›elor în continuă schimbare. Mai precis, este vorba despre războiul unui copil È™i, prin urmare o investigaÈ›ie a războiului din secolul al XX-lea, în care combatanÈ›ii precum copiii È™i, de asemenea, bătrânii, cei slabi, cei bolnavi se descurcă din ce în ce mai rău. Este vorba despre războiul unui copil într-un lagăr de prizonieri, È™i despre cum a ajuns să se simtă ca acasă acolo.

"Imperiul Soarelui" este un roman bogat, complex, sfâÈ™ietor, într-o proză caracteristic ballardiană – o proză cu o calitate de metal, rece ca oÈ›elul, care face ca imaginile să strălucească, aÈ™a cum doreÈ™te el. Imaginea acelor flori de hârtie care decorează cadavrele, nu a morÈ›ilor chinezi, ci a marinarilor britanici care mor în râul Yangtze; masca de muÈ™te de pe faÈ›a aviatorului mort; formele argintii ale bombardierelor americane pe care Jim le vede cu coada ochiului când este bolnav de febră, care sunt emisari ai morÈ›ii. Cartea are aspectul unei schimbări semnificative de direcÈ›ie pentru Ballard, dar aspectul său de naturalism este doar superficial – este, din nou, un triumf al imaginaÈ›iei. Recrearea imaginativă a acelui "oraÈ™ teribil" È™i învierea populaÈ›iei sale pline de morÈ›i au legătură cu noÈ›iunile de transformare care i-au informat întotdeauna opera.

Romanul a avut parte È™i de o adaptare cinematografică, realizată de Steven Spielberg, în anul 1987, avându-i în rolurile principale pe John Malkovich È™i Christian Bale. Filmul a obÈ›inuit trei premii "Bafta" È™i È™ase nominalizări la Oscar.

Cartea "Imperiul soarelui" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Polirom (2007) È™i Miron (1994).