Autorul operelor Chemarea străbunilor, Martin Eden sau Doamna mică din casa mare, Jack London, pe numele său real John Griffith Chaney se naÈ™te pe 12 ianuarie 1876 în oraÈ™ul San Francisco. Familia sa nu i-a putut oferi prea multe, nici educaÈ›ie È™i nici susÈ›inere financiară pentru că situaÈ›ia lor era una precară. AÈ™a începe micul Jack să muncească de la o vârstă fragedă È™i să îÈ™i susÈ›ină părinÈ›ii, iar când se întorcea obosit prefera să citească în loc de să doarmă. Sătul să fie muncitor, se înrolează într-o gaÈ™că de contrabandiÈ™ti de stridii È™i nu durează mult până să ajungă cel mai bun în domeniu. Urmează apoi să fie marinar È™i să călătorească în toată lumea însă întors acasă revine la statutul de falit. Publică ”O odisee a Nordului” în căutare de succes însă va avea de aÈ™teptat până în 1900 când publică colecÈ›ia de nuvele ”Fecior de lup”. Deja după câÈ›iva ani cărÈ›ile sale fuseseră traduse în 11 limbi, devenind unul dintre cei mai bogaÈ›i autori ai timpurilor sale. Cauza morÈ›ii sale nu este sigură, însă se cunoaÈ™te faptul că suferea de tulburare bipolară datorată crizei traversate atunci când viaÈ›a sa s-a întors pe dos.
Nuvela ”Dragoste de viață” a fost publicată pentru prima dată în limba engleză în anul 1905. În limba română vor apărea numeroase ediÈ›ii, prima fiind publicată de editura Tineretului în 1958, ce a fost urmată de editura Ion Creangă în 1974 sau chiar editura Polirom în 2015.
Avem parte de o poveste tristă ce începe cu doi bărbaÈ›i ce se odihneau în Yukon având un rucsac plin cu aur. Voiau să ia un canoe pentru a ajunge la Hudson Bay însă unul dintre ei îÈ™i loveÈ™te brutal glezna în timp ce încerca să traverseze un curent îngheÈ›at. Prietenul său îl ignoră È™i merge mai departe, iar noi rămânem alături de victimă È™i îi ascultăm suferinÈ›a timp de douăzeci de pagini. Se forÈ›ează să îÈ™i revină însă este îngheÈ›at, înfometat È™i îndurerat, pe scurt, pe moarte. Vede un vânător de balene iar când îÈ™i întoarce privirea zăreÈ™te un lup iar asta îl face să îÈ™i dorească ca el să fie primul mâncat. Toată vânătoarea durează câteva zile însă când lupul îl va muÈ™ca, bărbatul îl va tăia È™i îi va bea sângele. Acesta va fi singurul triumf pe care îl va avea în multă vreme însă când se va ridica, se va împiedica de oasele partenerului său. Aur nu mai avea, lunile trecuseră, deja era August, însă cerul său era tot gri. Încerca să vâneze păsări pentru a se hrăni dar nu reuÈ™ea, iar din această cauză halucinaÈ›iile È™i-au făcut apariÈ›ia. Oare mai era muniÈ›ie în armă? Oare calul acela chiar e un cal? Creierul său îi juca feste È™i nu exista vreo È™ansă să oprească asta.
Dacă v-aÈ›i întrebat cum e să trăieÈ™ti pe o muchie de cuÈ›it, această poveste vă va răspunde la toate întrebările. Fără bani, fără hrană, fără un adăpost, doar cu speranÈ›a că o făptură te va omorî înainte să o faci tu.