Oameni din Dublin este o colecÈ›ie de 15 scurte povestiri scrise de James Joyce, publicată pentru prima dată în anul 1914 de Grant Richards Ltd., Londra. La noi a apărut iniÈ›ial la Editura pentru Literatură Universală în anul 1966, iar mai apoi au urmat alte publicări la alte edituri precum Rao, Litera sau Humanitas. GăsiÈ›i aceste cărÈ›i È™i la noi în Anticariat.
James Joyce a fost un romancier irlandez care a scris atât poezie cât È™i critică literară. A contribuit la apariÈ›ia modernismului avangardist în literatură È™i este privit ca fiind unul dintre cei mai influenÈ›i È™i importanÈ›i autori ai secolului XX. Joyce este cunoscut mai ales pentru opera Ulise (1922), colecÈ›ia de povestiri scurte Oameni din Dublin (1914) È™i pentru romanele Portret al artistului în tinereÈ›e (1916) È™i Hanul lui Finn (1939). Alte scrieri ale sale includ 3 cărÈ›i de poezie, o piesă de teatru, scrisorile sale publicate È™i lucrări ocazionale de jurnalism. Opera lui Joyce a constituit o puternică influență pentru scriitori precum Samuel Beckett, Sean O Riordain, Jorge Luis Borges, Flann O Brien, Salman Rushdie, John Updike. ViaÈ›a È™i scrierile lui Joyce sunt chiar sărbătorite în data de 16 a fiecărui an în oraÈ™ul Dublin, sărbătoarea purtând denumirea de Bloomsday.
Cele 15 povestiri care constituie Oameni din Dublin, formează o imagine foarte naturală a clasei de mijloc din oraÈ™ul Dublin, la începutul secolului XX. Povestirile sunt scrise în perioada în care naÈ›ionalismul irlandez era la apogeu È™i căutarea identității naÈ›ionale reprezenta un È›el în viaÈ›a fiecărui om de atunci. La răscrucea dintre cultură È™i istorie, Irlanda era asaltată de diferite idei È™i influenÈ›e. Acestea reprezintă È™i punctul central al creaÈ›iei lui Joyce. Multe dintre personajele din Oameni din Dublin apar mai târziu în roluri minore în romanul Ulise. Povestirile iniÈ›iale ale colecÈ›iei sunt narate de protagoniÈ™ti copii, iar mai târziu aceÈ™tia sunt înlocuiÈ›i cu persoane mai în vârstă.
Când vine vorba de Oameni din Dublin a lui Joyce, criticii literari sunt împărÈ›iÈ›i în două tabere: realiÈ™tii È™i simboliÈ™tii. RealiÈ™tii văd Oameni din Dublin ca fiind cea mai simplă lucrare a lui Joyce, fapt ce îi face adesea să desconsidere natura revoluÈ›ionară a scrierii. SimboliÈ™tii, în schimb, neglijează semnalele din spatele simbolurilor lui Joyce. În timp ce unii aleg o parte anume, majoritatea iau Oameni din Dublin ca atare renunÈ›ând la orice formă de caracterizare. Fără a avea dovada clară a unității tematice, a logicii acÈ›iunilor sau o finalitate, Joyce previne astfel orice concluzie fermă a criticilor.
S-a spus adesea că naratorii din Oameni din Dublin rareori intervin în desfășurarea acÈ›iunilor, fapt ce limitează descrierea gândurilor È™i emoÈ›iilor, o practică destul de întâlnită la Joyce (narator invizibil ce vede dar nu exprimă).
ColecÈ›ia de povestiri progresează din punct de vedere cronologic, începând cu evenimente ale tinereÈ›ii È™i culminând cu moartea.