Jean Bart - Europolis

Jean Bart, pe numele său adevărat Eugeniu Botez, a adus o mare contrubuÈ›ie la dezvoltarea literaturii române. Prin publicarea romanului „Europolis”, Jean Bart a devenit primul autor român care a dezvoltat jurnalul de bord È™i schiÈ›a marină. La începutul anului 1930, mai multe fragmente din această carte au apărut în revista „ViaÈ›a Românească”, sub numele „O scrisoare uitată,” iar în luna noiembrie a aceluiaÈ™i an a fost anunÈ›ată publicarea romanului „Europolis”. TotuÈ™i, romanul va continua să apară în fragmente în diferite publicaÈ›ii È™i va vedea lumina tiparului abia în 1933, sub egida editurii Adevărul. Romanul a continuat să fie republicat È™i la alte edituri, precum Minerva sau Junimea, care se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

Romanul se deschide cu o scrisoare, în care se anunță sosirea unui american, veste care se răspândeÈ™te rapid. Americanul nu este nimeni altul decât Nicola Marulis, fratele patronului cafenelei, pe nume Stamati Marulis. Pentru cei mai mulÈ›i dintre locuitorii Sulinei, acest fapt reprezintă o oportunitate deosebită, căci pentru ei un american este bogat, indiferent de unde ar veni. Ei speră să poată obÈ›ine ceva odată ce americanul ajunge în oraÈ™. Nicola însă pare să îi dezamăgească odată venit. El vine însoÈ›it de fiica sa, Evantia, rodul unei iubiri cu o femeie de culoare. În plus, el vine îmbrăcat sărăcăcios, dar lumea consideră acest fapt ca pe o excentricitate a americanilor È™i încearcă să-È™i acopere dezamgirea cu o primire călduroasă. Crezându-l bogat, localnicii încearcă să îi intre în voie, însă realitatea este alta. Nicola nu este nimic mai mult decât un fost deÈ›inut, ocnaÈ™, iar averea lui nu este nici pe departe ceea ce îÈ™i închipuie cei din jurul său. Când, în cele din urmă, adevărul iese la iveală, el devine un paria, urât È™i ignorat de localnici. Nicola decide astfel să se implice în acÈ›iuni periculoase. În acelaÈ™i timp, Evantia se îndrăgosteÈ™te de bărbatul nepotrivit, È™i ajunge să se îndepărteze de tatăl ei. Stamati, de asemenea, suferă o cădere nervoasă, iar soÈ›ia sa, Penelopa, se sinucide. Locuitorii oraÈ™ului Sulina îÈ™i desfășoară activitățile în continuare, pe fondul acestor tragedii, iar cititorul are parte de o prezentare extraordinară a vieÈ›ii obiÈ™nuite dintr-un port românesc al acelor ani tumultoÈ™i.

Jean Bart a fost fascinat de viaÈ›a din port È™i È™i-a petrecut o bună parte din carieră la gurile Dunării, în slujba marinei. Astfel, scriitorului român i-au fost familiale personajele È™i întâmplările din Sulina, pe care o caracteriza ca pe o „mică citadelă universală”, un port unic în lume, original È™i cosmopolit. Amalgamul de popoare adunate în acest oraÈ™ mic este descris cu măiestrie de autor. El descrie în detaliu locurile È™i oamenii, arătând spre caracteristicile fiecăruia. De aceea, grecii ca Nicola sau fratele său au o fire plăcută, glumeață, dar pot avea gesturi pripite, iar decizile luate astfel de cei doi îi va aduce la pierzanie.

„Europolis” a avut succes chiar de la apariÈ›ie, iar lui Jean Bart i s-ar fi înmânat premiul pentru proză din 1933, dar din păcate, moartea sa subită din luna mai a oprit acest proces. Criticul George Călinescu numea romanul lui Jean Bart „un trainic roman din viaÈ›a porturilor”, apreciind naraÈ›iunea clasică, plină de simpatie față de simplicitatea oamenilor obiÈ™nuiÈ›i, naraÈ›iunea bine construită fiind notată È™i de Garabet Ibrăileanu. „Europolis” prezintă aÈ™adar cititorului o lume fermecătoare, cu personaje pitoreÈ™ti È™i va fi greu pentru oricine să lase cartea din mâini. Romanul a fost ecranizat în 1961, sub titltul de „Porto-Franco”, în regia lui Paul Călinescu.