Jean Delumeau - Frica in Occident

Frica în Occident, semnată de Jean Delumeau este o scriere care analizează cu atenÈ›ie rolul fricii în societățile occidentale medievale, dar moderne, cu precădere perioada RenaÈ™terii, dar È™i a Epocii Moderne timpurii. Delumeau explică cum frica a influenÈ›at comportamentele È™i atitudinile oamenilor, precum È™i modul în care aceasta a fost gestionată de instituÈ›iile religioase, politice È™i sociale. Frica a devenit astfel un instrument pe care puterea laică sau socială l-a transformat, de-a lungul vremii, reuÈ™ind cumva să manipuleze popoarele.

Jean Delumeau aduce în prim plan ideea că frica a fost o forță centrală în viaÈ›a oamenilor din Occident, influenÈ›ând spiritualitatea, politica, cultura È™i viaÈ›a de zi cu zi. Frica de moarte, de păcat, de rău, de demonii sau de orice altă înfățiÈ™are a necazului a fost însoÈ›ită de frica de divinitate È™i de o presupusă judecată finală. Autorul sugerează că această stare de anxietate colectivă a devenit din ce în ce mai puternică după ce Biserica Catolică a utilizat frica ca pe un instrument de control. Astfel, instituÈ›ia a adus în prim plan ideea unei judecăți divine, a unei pedepse.

TotuÈ™i, francezul ne vorbeÈ™te È™i desprefrica de boală sau război, despre frica de erezie (foarte cunoscută în epoca medievală) È™i alte pericole externe. În Evul Mediu, frica de epidemii (precum ciuma) a fost o constantă în viaÈ›a oamenilor. În paralel, frica de autoritățile politice, laice È™i religioase a contribuit la formarea unui sistem social autoritar, bazat chiar pe acest sentiment.

În lucrarea sa, Delumeau expune cum frica era reflectată în artă, literatură È™i ritualuri, având un impact semnificativ asupra comportamentului uman È™i asupra felului în care oamenii percepeau lumea înconjurătoare. Dacă privim cu atenÈ›ie tablourile vremurilor, operele de artă, sculpturile sau alte reprezentări, vom observa că frica era mereu prezentă. Ea însăși a devenit un punct important de exploatat.

Legătura dintre frica de Dumnezeu È™i frica de rău este È™i ea prezentă în acele veacuri. DeÈ™i, în fapt, acest raÈ›ionament este din start unul greÈ™it, oamenii nu îÈ™i puneau nici un fel de semn de întrebare. Paradigmele erau simple: eÈ™ti credincios, ai frică de Dumnezeu; eÈ™ti eretic, vei ajunge la judecata de apoi, în tabăra răului. Pe baza acestor constructe sociale, s-au creat societăți diverse, care au funcÈ™ionat zeci, poate chiar sute, de ani. Vânătoarea de vrăjitoare este prima formă clară care ne arată cât de îndoctrinaÈ›i erau oameni acelor veacuri. Biserica a utilizat frica pentru a acapara societatea È™i pentru a deÈ›ine puterea absolută. După separarea puterilor È™i după ce Biserica devine o entitate separată de stat, lucrurile devin ceva mai clare. TotuÈ™i, sentimentul unei frici colective există pânî în zilele noastre în mai multe societăți autoritare, totalitare chiar. Dacă aruncăm o privire spre state precum Afghanistan, Belarus sau Rusia, unde există teama permanentă de conductători, vom realiza că societatea nu s-a schimbat prea mult È™i că mentalitatea colectivă este mult afectată de stigmatul fricii, al păcatului.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de gpsit în mai multe ediÈ›ii: Meridiane (1986), Polirom (1997).