Jean Piaget - Judecata morala la copil

Jean Piaget, născut pe 9 august 1896, a fost un psiholog, biolog È™i filosof elveÈ›ian. Opera lui constituie o valoroasă sursă de inspiraÈ›ie în domenii precum psihologie, sociologie, educaÈ›ie, epistemologie, economie È™i drept. Piaget È™i-a dorit să revoluÈ›ioneze modul de desfășurare al cercetării folosind o combinaÈ›ie de date care includea observaÈ›ia naturalistă, psihometria È™i psihiatria.

În cartea "Judecata morală la copil", publicată pentru prima oară în anul 1967, Piaget prezintă È™i explică cele trei etape ale dezvoltării judecaÈ›ii morale a copiilor, È™i anume: cea egocentrică, de supunere față de autoritate, È™i de reciprocitate. Chiar dacă volumul a fost scris la începutul activități sale de cercetare în psihologia copilului, teoria dezvoltării moralității la copil a lui Piaget, alături de cea a lui Kohlberg, rămâne de referință în literatura de specialitate. Cititorul nu va găsi analize directe ale moralei copilului, aÈ™a cum este ea trăită la È™coală sau în familie, autorul propunându-È™i să studieze judecata morală, nu conduitele sau sentimentele morale. În acest sens, Piaget a chestionat un număr mare de È™colari din Geneva È™i Neuchatel, având cu acestia convorbiri despre problemele morale. Pentru început, autorul È™i-a dorit să clarifice ce înseamnă respectul regulii din punctul de vedere al copilului însuÈ™i, pentru aceasta pornind de la analiza regulilor jocului. Apoi, autorul trece la regulile specific "morale" prescrise de adulÈ›i, cercetând cum îÈ™i reprezintă copilul aceste datorii particulare. În final, autorul studiază noÈ›iunile generate de raporturile dintre copii, alegând ca temă specială a convorbirilor lor ideea de justiÈ›ie. Ajungând în acest punct, concluziile trase i s-au părut suficient de coerente pentru a putea fi confruntate cu diversele ipoteze care se bucură în prezent de cinste în sociologia È™i psihologia morală.

Înainte de a se juca cu cei de vârstă lui, copilul este influenÈ›at de părinÈ›ii săi. Încă din leagăn, acesta este supus unui număr mare de reguli, devenind conÈ™tient de unele obligaÈ›ii chiar înainte de a-È™i însuÈ™i limbajul, aceste lucruri exercitând o influență incontestabilă asupra elaborării regulilor de joc. Orice morala este compusă dintr-un sistem de reguli, iar esenÈ›a oricărei moralități trebuie căutată în respectul pe care omul îl oferă acestora. Regulile morale pe care copilul trebuie să înveÈ›e să le respecte le primeÈ™te, în general, de la adulÈ›i, ceea ce înseamnă că acestea sunt complet elaborate, nu pe măsura cerinÈ›elor sale È™i pentru uzul lui, ci o dată pentru totdeauna È™i prin succesiune de la o generaÈ›ie adultă la alta. Însă, în cazul celor mai simple jocuri, regulile acestora sunt elaborate chiar de cei mici. Copii care încep să se joace sunt învățaÈ›i treptat, de către copiii mai mari, să respecte legea È™i, de altfel, ei tind la această virtute, caracteristică demnității umane, care constă în a practica corect uzanÈ›ele jocului. Obiectul propriu-zis al primul capitol îl constituie comparaÈ›ia dintre două grupuri de fenomene: practica regulilor - modul în care copii de diferite vârste aplică efectiv regulile; conÈ™tiinÈ›a regulii - modul în care copii de diferite vârste îÈ™i reprezintă caracteriul obligatoriu, eteronomia sau autonomia proprie regulilor de joc.

Cartea "Judecata morală la copil" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Cartier (2006) È™i Didactică È™i Pedagogică (1980).