Joël Dicker s-a născut la 16 iunie 1985 È™i este un scriitor elveÈ›ian. El este din Geneva, un oraÈ™ în ElveÈ›ia. StrămoÈ™ii lui Joel au venit la Geneva din FranÈ›a È™i Rusia. Joël a urmat È™coala din Geneva. Nu a fost niciodată foarte stimulat de academicieni, astfel că la 19 ani s-a înscris la o È™coală de teatru din Paris, la ”Cours Florent”. După un an, s-a întors la Geneva unde s-a înscris la Drept. El a absolvit masteratul de drept de la ”Universitatea din Geneva” în 2010. De la o vârstă fragedă, Joël a avut o pasiune pentru muzică È™i scris. Când avea È™apte ani, a început ca muzician învățând percuÈ›ie. La vârsta de 10 ani, Joël a fondat ”La Gazette des Animaux (Gazeta Animalelor)”, o revistă despre natură pe care a regizat-o timp de È™apte ani. Pentru această revistă, a câÈ™tigat ”Premiul Cunéo” pentru protecÈ›ia naturii È™i a fost numit „cel mai tânăr redactor-È™ef al ElveÈ›iei ” de către ”Tribune de Genève.” La 20 de ani a făcut primele încercări ca scriitor de ficÈ›iune. O scurtă povestire, "Le Tigre", a fost onorată în 2005 de către ”PIJA (Premiul InternaÈ›ional pentru Tineri Autori francofoni)”. A fost publicat în antologia câÈ™tigătorilor de ”Hèbe Editions” (ElveÈ›ia). Plăcerea de a-È™i vedea opera într-o carte publicată, l-a încurajat să îÈ™i adune curajul È™i să înceapă să scrie un roman. După câteva încercări, el a scris ”Utimele zile ale taÈ›ilor noÈ™tri” un roman care spune povestea adevărată dar puÈ›in cunoscută a ”SOE”, o ramură subterană a ”Serviciului Secret de InformaÈ›ii Britanic”. Această ramură, ”Special Operations Executive”, a instruit celulele de rezistență franceze în timpul celui de-al ”Doilea Război Mondial”. Joël a terminat manuscrisul în 2009, dar niciun editor nu l-a dorit. L-a pus deoparte într-un sertar, dar soarta a intervenit în cele din urmă. În 2010, Joël a înscris ”Ultimele zile ale taÈ›ilor noÈ™tri” la concursul pentru ”Premiul Ecrivains Genevois” (Premiul scriitorilor din Geneva). Acest premiu important este acordat romancierilor o dată la patru ani, dar numai pentru manuscrise nepublicate. Spre marea sa surpriză, Joël a câÈ™tigat acest premiu în decembrie 2010. Vladimir Dimitrjevic, redactor foarte respectat la editura ”L ’ Age d ’ Homme din ElveÅ£ia”, l-a contactat pe Joël la scurt timp după aceea ÅŸi s-a oferit să editeze cartea. Planul iniÈ›ial era ca cartea să apară în ElveÈ›ia în aprilie 2010. Vladimir Dimitrjevic a decis însă că subiectul va interesa ÅŸi francezii, astfel încât a sugerat amânarea cărÅ£ii până în septembrie 2010 ÅŸi co-editarea acesteia împreună cu editorul parizian Bernard de Fallois. Din păcate, Vladimir Dimitrjevic nu a văzut niciodată cartea publicată: în iunie 2010, el a fost ucis într-un accident de maÅŸină în drum spre Paris. Cu toate acestea, în cei doi ani de la scrierea ”Ultimele zile ale taÈ›ilor noÈ™tri”, Joël lucra din greu la un nou roman contemporan. Mult timp a vrut să încerce asta: un roman american, lung È™i ”fără respiraÈ›ie”. El a studiat toate criticile pe care le primise pentru ”Ultimele zile ale taÈ›ilor noÈ™tri” È™i a decis să îÈ™i scimbe stilul. Cât despre America de Nord, el È™tie foarte bine: cât a fost copil, È™i-a petrecut fiecare vacanță de vară în Noua Anglie. Mai târziu a traversat părÈ›i din Quebec È™i Maine cu bicicleta. Un alt an a traversat Vestul Mijlociu, către Colorado, Montana È™i Wyoming. A trăit câteva săptămâni într-un cort în miticul Parc NaÈ›ional Yellowstone, pentru a observa urÈ™ii È™i lupii. De asemenea, a traversat Columbia Britanică È™i Yukon, până la Alaska. După doi ani de muncă grea, el a terminat „manuscrisul american ” în mai 2012. ”Adevărul despre cazul lui Harry Quebert” are o lungime de 670 de pagini.
Romanul ”Adevarul despre cazul Harry Quebert” îl regăsim la editura ”Trei” (2012, 2013). Pentru a-È™i putea salva cariera de scriitor È™i a dovedi nevinovăția prietenului său bun Harry Quebert în cazul crimei Nolei Kellergan, tânărul Marcus Goldman trebuie să răspundă la trei întrebări esenÈ›iale: ”Ce s-a întamplat în anul 1975 în New Hampshire?”, ”Cine este ucigătorul Nolei?”, ”Cum se scrie un roman de succes?”. Cum s-a ajuns în acest punct? Asta încearcă să desluÈ™ească atât Marcus, cât È™i Harry, încă de când se descoperă trupul unei fete dispărute în urmă cu 33 de ani, la vârsta de 15 ani. Pentru că trupul fetei este găsit în grădina casei lui Harry, acesta este acuzat de crimă. Marcus, trecând printr-un blocaj creativ în scris, pleacă în New Hampshire pentru a porni propria anchetă în cazul prietenului È™i mentorului său, doar că lipsa de experiență îÈ™i spune cuvântul È™i Marcus asjunge să fie depășit rapid de situaÈ›ie È™i să primească amnințări.