John Galsworthy - Domeniul

John Galsworthy, născut la 14 august 1867, a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1932. La vâsta de douăzeci È™i opt de ani a început să scrie, la început pentru propriul său amuzament, apoi lucrurile devenind din ce în ce mai serioase. Primele sale scrieri au fost publicate sub pseudonimul John Sinjohn, fiind retrase ulterior. El consideră "The Island Pharisees", publicată în anul 1904, ca fiind prima sa lucrare importantă.

Cartea "Domeniul" începe cu o petrecere de vânătoare, organizată de domnul Pendyce. În toamna anului 1891, Horace Pendyce invită mai mulÈ›i oameni la Worsted Skeynes, moÈ™ia sa, pentru o vânătoare. PuÈ›ine lucruri se schimbaseră la Worsted Skeynes de pe vremea stră-stră-stră-strabunicului domnului Pendyce. În calitate de stăpân al casei, acesta a luat, în mod natural, o poziÈ›ie politică conservatoare, aÈ™teptându-se ca fiecare membru al familiei să îi urmeze exemplul. La petrecerea de vănătoare a fost invitat È™i George Pendyce, fiul cel mare al lui Horace È™i al lui Margery Pendyce, care acum îÈ™i petrecea mare parte a timpului în Londra, devenind suficient de interesat de curse pentru a-È™i cumpăra propriul cal È™i a-l antrena pentru acel sport. De asemenea, era invitată È™i doamna Helen Bellew, o tânără foarte atrăgătoare, care se despărÈ›ise de soÈ›ul ei deoarece, pur È™i simplu, se săturaseră unul de celalalt, zvonindu-se că acum încuraja avansurile venite din partea lui George. În societatea englezp a acelor vremuri, separarea cuplurilor căsătorite era încă descurajată, pentru o doamnă aflată în această situaÈ›ie, încurajarea atenÈ›iilor unui domn atrăgea nenumărate critici. Din păcate, tânărul cuplu fusese văzut sărutându-se pasional la o petrecere dată de doamna Pendyce în săptămâna vânătorii. Cel care i-a văzut a fost reverendul Hussell Barter, rectorul parohiei Worsted Skeynes. La scurt timp după săptămâna vânătorii, Gregory Vigil, vărul doamnei Pendyce È™i protectorul doamnei Bellew, la rândul lui îndrăgostit de aceasta, a decis că situaÈ›ia lui Helen era intolerabilă, durând deja de prea mult timp. După ce a consultat-o pe doamna Pendyce în această privință, i-a cerut domnului Paramor, avocatul său, mai multe detalii pe tema divorÈ›ului. Paramor s-a declarat împotriva lui, deoarece trebuia să existe un motiv bine întemeiat pentru ca doamna să îÈ™i dorească divorÈ›ul, dar È™i deoarece un asemenea act a fost mereu extrem de public È™i dureros, chiar È™i pentru cel care introduce acÈ›iunea. Helen Bellew a fost supusă numeroaselor acuzaÈ›ii, necunoscute protectorului ei, din cauza relaÈ›iei ei tot mai apropiate cu George Pendyce.

Când domnul Vigil decide să continue acÈ›iunea, doamna Pendyce discută problema cu reverendul Barter fără, totuÈ™i, să bănuiască câtuÈ™i de puÈ›in sentimentele sale puternice, atât împotriva acÈ›iunii de a intenta divorÈ›ul, cât È™i a doamnei Bellew. Domnul Barter a obiectat, desigur, din cauza a ceea ce el considera un act imoral, la care el însuÈ™i a asistat. El considera că soÈ›ul doamnei Bellew fusese neîndreptățit, È™i simÈ›ea că este de datoria lui creÈ™tină să-l facă conÈ™tient de acÈ›iunea care urma să fie luată împotriva lui. În consecință, domnul Bellew a început procedurile înainte ca Gregory Vigil să aibă timp să facă acest lucru în numele doamnei Bellew. Între timp, George se îndrăgostise de doamna Bellew, simÈ›ind că nu mai poate trăi fără ea, fiind dispus să permită chiar ca numele È™i reputaÈ›ia lui să fie murdărire în instanÈ›ele de divoÈ›, ca mai poi să se căsătorească cu femeia iubită. În plus, se îndatorase foarte mult din cauza jocurilor de noroc cu cai de care devenise dependent.

Cartea "Domeniul" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Litera (2012), Hyperion (1993) È™i Minerva (1973).