John Saul - Mana dreapta a diavolului

Încă o lucrare magistrală semnată de John Saul, care reuÈ™eÈ™te să ajungă în atenÈ›ia publicului imediat ce vede lumina tiparului. După cum suntem obiÈ™nuiÈ›i, cartea este plină de suspans È™i de tot soiul de surprize neprevăzute. O istorie ciudată, câteva personaje cheie care vor condimenta acÈ›iunea È™i un cititor avid să afle cât mai multe informaÈ›ii. În goana noastră pentru a cunoaÈ™te întreaga desfășurare de forÈ›e, ne vom rătăci în detalii È™i vom fi de-a dreptul fascinaÈ›i de imaginaÈ›ia debordantă a scriitorului. Trimiterile către forÈ›e oculte, necunoscute nouă, vin imediat, iar prezentarea succintă a evenimentelor ne determină să ne dorim să aflăm mai multe.

Trebuie să trecem în revistă viziunea cinematografică a scriitorului, căci avem un adevărat recital cinematografic. Acest recital apare însă ca o sabie cu două tăiÈ™uri. Familia Conway se mută într-o nouă locuință, primită moÈ™tenire de la o rudă aflată pe patul de moarte, iar acesta este fenomenul declanÈ™ator al întregii acÈ›iuni. Ceea ce trebuia să fie un moment de bucurie, se va transforma într-unul de cumpănă pentru eroii noÈ™tri. In conacul cel nou, vechi de zeci de ani de fapt, se petrec tot soiul de chestiuni ciudate. Comportamentul personajelor se schimbă radical, legăturile se degradează, iar stabilimentului întreg pare cuprins de o forță magică, necunoscută, dar extrem de puternică. Casa devine o închisoare, lucruri din ce în ce mai nebuneÈ™ti se petrec È™i forÈ›ele necurate par a pune stăpânire pe întreg arsenalul. Trebuie amintit că opera lui Saul se aseamănă foarte puternic cu lucrarea lui Stephen King, The Shining. CliÈ™eele literare sunt multiple È™i chiar ideea unei case ca loc de desfășurare al acÈ›iunii este deja celebră in literatura universală.

În cele aproximativ 400 de pagini, care văd lumina tiparului in anul 1999, nu vom avea niciun răgaz, nu vom putea să tragem nicio concluzie È™i nu vom reuÈ™i să asimilăm toate informaÈ›iile deodată. Astfel, vom savura fiecare pagina, nerăbdători să aflăm ce ne mai aÈ™teaptă, care este acum misterul ori ce obstacol este pus în calea protagoniÈ™tilor de această dată. Trebuie menÈ›ionat, din nou, că Saul se inspiră puternic din literatura horror clasică È™i, deÈ™i nu aduce ceva nou, are un stil de povestire aparte, are un iz diferit È™i captează atenÈ›ia prin detaliile de conÈ›inut.

Evident, finalul este abrupt, greu de interpretat È™i, cumva, previzibil. Nu reuÈ™im să ne desprindem de aerul sobru al poveÈ™tii nici măcar în ultimele capitole, ba chiar căutăm să aflăm cum a reuÈ™it Saul să conchidă astfel istorisirea. Operă va prinde bine la public È™i va fi folosită drept sursă de inspiraÈ›ie pentru mulÈ›i scriitori de acest gen. Pe site-ul nostru, aceasta poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: RAO (2005), RAO (2004).