John Stuart Mill - Utilitarismul

John Stuart Mill, născut pe 20 mai 1806,  a fost unul dintre cei mai influenÈ›i gânditori liberali ai secolului al XIX, aducând o contribuÈ›ie importantă la dezvoltarea utilitarismului. A fost o personalitate multilaterală, scriind tratate de economie È™i logică, dezvoltând filosofia utilitaristă È™i filonul tradiÈ›iei empiriste engleze.

Cartea "Utilitarismul", publicată pentru prima oară în anul 1861, este un eseu scris de filosoful È™i economistul englez John Stuart Mill, care expune È™i apără utilitarismul în etică. Volumul a fost publicat iniÈ›ial ca o serie de trei articole separate în Fraser's Magazine în anul 1861, înainte de a fi colectat È™i retipărit ca o singură lucrare în 1861. Desi a fost puternic criticat la publicare, de atunci, utilitarismul a câÈ™tigat o popularitate semnificativă, fiind considerat a fi "cea mai influentă articulare filosofică a unei morale umaniste liberale a secolului al XIX-lea". La scrierea lucrării sale, Mill a preluat multe elemente de la Jeremy Bentham - marele reformator juridic din secolul al XIX-lea, care, împreună cu William Paley, au fost cei mai influenÈ›i doi utilitariÈ™ti englezi anteriori lui Mill. În cartea sa, autorul a încercat să dezvolte o formă mai rafinată de utilitarism care să se armonizeze mai bine cu morala obiÈ™nuită, evidenÈ›iind importanÈ›a în viaÈ›a etică a plăcerilor intelectuale, a autodezvoltării, a idealurilor superioare È™i a regulilor morale convenÈ›ionale.

În capitolul întâi, intitulat "ConsideraÈ›ii generale", Mill observă că s-au înregistrat puÈ›ine progrese în materie de etică. De la începuturile filosofiei, aceleaÈ™i probleme au fost dezbătute din nou È™i din nou, filosofii continuând să fie în dezacord puternic cu privire la punctele de bază ale eticii. Mill susÈ›ine că aceste dispute filosofice nu au afectat serios moralitatea populară, în mare parte pentru că morala convenÈ›ională este substanÈ›ial utilitaristă.

În cel de-al doilea capitol, autorul formulează un singur principiu etic, cel al utilității sau al celei mai mari fericiri, din care spune că derivă toate principiile etice utilitare. În continuarea capitolului, Mill răspunde la o serie de critici comune aduse utilitarismului, printre care se numără faptul că: este o doctrină imorală, dându-i-se numele de doctrină a "oportunității"; nu reuÈ™eÈ™te să recunoască faptul că fericirea nu poate fi obÈ›inută; îi face pe oameni reci È™i antipatici, prin concentrarea exclusivă pe consecinÈ›ele acÈ›iunilor, È™i nu pe trăsături precum motivele È™i caracterul, care necesită un răspuns mai sensibil È™i mai empatic; este o etică fără Dumnezeu; confundă bunătatea cu oportunitatea; nu reuÈ™eÈ™te să recunoască faptul că în luarea deciziilor etice, de obicei, nu există timp pentru a calcula consecinÈ›ele viitoare; ispiteÈ™te oamenii să nu se supună regulilor morale obiÈ™nuite, invitându-i să ignore astfel de reguli atunci când par să intre în conflict cu fericirea generală.

Ca răspuns la acuzaÈ›ia conform căreia utilitarismul este o doctrină imorală, Mill abandonează punctul de vedere al lui Bentham, conform căruia plăcerile diferiră doar prin cantitate, nu prin calitate. El mai observă È™i faptul că majoritatea oamenilor care au experimentat atât plăcerile fizice, cât È™i pe cele intelectuale tind să le prefere, de departe, pe cele din urmă.

Ca răspuns la obiecÈ›ia că, în general, nu există timp suficient pentru a analiza modul în care un anumit act ar putea afecta fericirea generală pe termen lung, Mill schiÈ›ează o abordare pe două niveluri a eticii care acordă un loc important regulilor morale în etica luării deciziilor. S-a demonstrat de-a lungul timpului că regulile morale tradiÈ›ionale precum "Tine-È›i promisiunile" È™i "Spune adevărul" promovează bunăstarea societății.

Cartea "Utilitarismul" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Alternative (1994) È™i All (2014).