Jokai Mor - Craisorii

Cunoscut la nivel internaÈ›ional după ce una dintre scrierile sale este adaptată pentru o piesă de operetă a lui Strauss, Jókai Mor devine figura reprezentativă a poporului maghiar. DeÈ™i multe dintre scrierile sale au o puternică tentă patriotică, scriitorul se va lăsa influenÈ›at cumva de occidentalismul întâlnit în statele pe care le-a vizitat.

Cu studii temeinice de limba germană, îÈ™i va petrece o bună bucată de vreme la Berlin, unde va cunoaÈ™te personalități È™i scriitori, iar toÈ›i aceÈ™tia vor juca un rol important în carieră sa de mai târziu. Axat pe studiul limbii maghiare, pasionat de trecutul țării sale, Jókai dezvoltă o obsesie pentru tratatele politice de la 1800 sau alte arhive, care i-ar putea oferi informaÈ›ii preÈ›ioase despre neamul său.

CiteÈ™te enorm, ascultă muzică clasică, ba chiar ia cursuri de pian. Toate acestea sunt numai câteva elemente care vor contribui la formarea sa ca om de cultură. După ce romanul „Voievodul È›iganilor” este primit cu succes pe piaÈ›a de carte internaÈ›ională, scriitorul va publica un alt roman interesant, „CrăiÈ™orii”.

Apărut în 1887, romanul este un rezultat al memoriei scriitorului È™i se bazează în mare parte pe experienÈ›e personale ori pe tot soiul de manuscrise pe care Jókai le-a studiat de-a lungul timpului. Cartea este un soi de jurnal, scris într-o manieră deosebită, È™i abundând în descrieri È™i păreri subiective ale scriitorului. Patriotismul este tema centrală a operei, iar personajele sunt cumva utilizate pentru a evidenÈ›ia mediul È™i modul de viață al maghiarilor de la vremea aceea.

La o analiză mai atentă, observăm cum Jókai foloseÈ™te satira drept principal tip de naraÈ›iune È™i pune un accent deosebit pe sectorul politic al țării sale. Autorul va fi adesea criticat pentru spusele sale, însă nu se va lăsa influenÈ›at de părerile negative ale contestatarilor. Pe alocuri, Jókai face referire la copilăria sa, la viaÈ›a simpla pe care a trăit-o, la locurile pe care le-a văzut È™i la oamenii pe care i-a întâlnit. AcÈ›iunea cărÈ›ii nu este liniară, ci este mai degrabă o răstălmăcirea a memoriei scriitorului, o revenire asupra unor întâmplări petrecute nu demult.

Cu o forță de evocare extraordinară, Jókai Mor reuÈ™eÈ™te să îÈ™i arunce personajele într-un tumult de evenimente din ce în ce mai interesante È™i palpitante. Scriitorul aduce în faÈ›a publicului oameni simpli, cu trăirile È™i poveÈ™tile lor È™i îÈ™i determină cititorii să se identifice cu aceÈ™tia.

Finalul operei nu este cel aÈ™teptat. Observăm că autorul doreÈ™te să îÈ™i finalizeze operă cu câteva concluzii personale. Romanul va fi apreciat de critici È™i intelectuali, ba chiar va fi adaptat pentru piese de teatru. În rafturile anticariatului nostru, cartea este disponibilă în varianta de la Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă (1955).