John Kalman Stefansson s-a născut pe 17 decembrie 1963 în oraÈ™ul islandez Reykjavik. După ce a terminat liceul s-a mutat în vestul Islandei È™i a avut mai multe meserii, apoi a studiat literatura la Universitatea din Islanda însă nu a absolvit. A început să predea la liceu È™i să scrie pentru un ziar important È™i timp de trei ani s-a mutat în Copenhaga. Întors în È›ara sa natală a început meseria de bibliotecar È™i citind mult a decis să îÈ™i încerce È™i el norocul. Prima lucrare publicată a fost "ȘanÈ›uri în ploaie" în 1996 cu care nu a reuÈ™it să ajungă în topuri. De abia când a publicat Lumina de pe munÈ›i a reuÈ™it să atragă atenÈ›ia criticilor È™i a ajuns să fie tradus în peste 20 de limbi.
Romanul "Între cer È™i pământ" a fost publicat pentru prima dată în 2007 în limba islandeză. În limba română apare la editura Polirom în 2014.
Trecutul vine spre noi cu dorinÈ›a de a ne spune poveÈ™ti. AÈ™a începe totul, cu o poveste pe care multi au uitat-o dar cineva a scris-o pentru a o avea È™i peste 100 de ani. Ne aflăm în Islanda unde pescarii se pregătesc să plece în căutare de cod, singura sursă de hrană. VieÈ›ile lor sunt grele, marea este o surpriză întotdeauna È™i singura certitudine pe care o au este greutatea zilei de mâine. Sunt fericiÈ›i totuÈ™i È™i fac din fiecare zi aventură pentru că nu se È™tie niciodată când îÈ›i vei avea sfârÈ™itul. Din grupul de bărbaÈ›i despre care vom vorbi astăzi făceai parte Băiatul È™i prietenul său, Barour. Cel din urmă îÈ™i uită impermeabilul acasă iar prietenii săi au încercat să îi È›ine de cald, însă îÈ™i dă duhul. Asta se întâmplă când eÈ™ti atras de poveÈ™tile din cărÈ›i È™i uiÈ›i că trebuie să pleci. ViaÈ›a continuă la fel pentru toÈ›i în afară de Băiat care decide că e momentul să se oprească. Ori se întoarce în sat È™i renunță definitiv la pescuit, ori se sinucide pentru a se alătura lui Barour. Totul este ambiguu, naraÈ›iunea nu e una sigură, personajele uită numele celorlalÈ›i È™i singurul ce vorbeÈ™te cu noi nu are nume. TotuÈ™i, acest băiat ne spune tot ceea ce trebuie să È™tim pentru a ne forma un peisaj al tristeÈ›ii absolute ce ne va bântui pentru mult timp.