Joris Karl Huysmans - In raspar

Joris-Karl Huysmans s-a născut pe 5 februarie 1848 la Paris, în familia unui litograf È™i a unei profesoare. Din 1866 până în 1880 va lucra în cadrul Ministerului de Interne apoi a colaborat cu ziarul Le Gaulois însă din cauza presiunii superiorilor a renunÈ›at repede. În 1874 publică fără ajutorul vreunei edituri prima sa colecÈ›ie de poezii intitulat Le Drageoir aux épices. În acea vreme era un fac înfocat al naturalismului È™i romantismului însă odată cu vârsta a devenit adeptul simbolismului. Primul său roman spunea povestea unei prostituate aÈ™a că pentru a se feri de cenzura pariziană, îl publică la Bruxelles È™i reuÈ™eÈ™te să câÈ™tige mii de cititori. A început apoi să studieze literatura în profunzime È™i a publicat critică însă prin personajele sale din romane, cazul È™i celui de mai jos. A promovat pictura impresionistă È™i simbolistă È™i a ajutat tinerii artiÈ™ti sa redescopere arta antichității.

Autorul moare în casa sa din Paris din cauza cancerului maxilar pe 12 mai 1907 È™i lasă în urmă o colecÈ›ie impresionantă pentru cei ce au deja iniÈ›ierea în ale literaturii.

Romanul "În răspăr" a fost publicat pentru prima dată în anul 1884 de către editura franceză G. Charpentier and Co. În limba română apare în 1974 la editura Minerva, ediÈ›ie ce va fi urmată de cea a editurii Univers în 2008.

Publicarea acestei cărÈ›i a reprezentat ruperea autorului de naturalism. Manierele sale excentrice, respingerea modernității È™i capriciile sale estetice vor crea un nou curent ce va avea la bază ideile lui Baudelaire È™i Edgar Allan Poe. Nu avem parte de un erou ci de un antierou pe numele lui Jean des Esseintes, ce se hotărăște să se retragă într-un pavilion al Haute-de-Seine unde a întâlnit cea mai preÈ›ioasă lucrare. Aici voia doar să studieze È™i să lenevească aÈ™a că ia cu el doar un număr infim de autori ce l-au impresionat. Obosit de această monotonie în care lumina oamenilor nu îi mai apărea în cale, decide să se întoarcă la Paris. Primul lucru pe care îl face este să verifice starea cărÈ›ilor sale pe care le preÈ›uia mai mult decât propria viață. Avem parte de un capitol de analiză literară ce descrie detaliat opera marilor scriitori francezi. Moliere, Pascal, Rousseau sau Diderot sunt doar câÈ›iva dintre cei ce vor fi aduÈ™i aminte. Trecem apoi la literatura catolică abstractă însă gândul tot la femei îi stătea. Decide apoi să îÈ™i îndrepte atenÈ›ia către Lacordaire, cel ce este printre singurii ce au reuÈ™it să îi câÈ™tige încrederea clericală. Problemele sale digestive începuseră să îl macine È™i nici măcar realismul ce era cea mai mare dragoste a să nu îl putea scăpa. Îi încearcă pe Flaubert È™i Zola, iar mai târziu pe Salammbo. După ce ne poartă pe aripile literaturii È™i simÈ›im È™i soarele È™i ploaia cum ne ating pe alocuri, Jean decide că biblioteca sa este in sfârÈ™it completă.