Romanul “Anul morÈ›ii lui Ricardo Reis”, “O ano da morte de Ricardo Reis”, în limba portugheză, de José Saramago, a apărut în anul 1984, la editura portugheză Caminho, fiind al È™aptelea roman din palmaresul literar al autorului, ce vorbeÈ™te despre două alter-ego-uri ale personajelor, ce se pot identifica ca unul È™i acelaÈ™i, astfel că, Ricardo Reis, este un heteronim al lui Fernando Pessoa, un poet de rezonanță ce are o biografie de sine stătătoare.
Romanul propune schiÈ›area unei lumi aparte, în care se perindă două personaje ca două ghemuri de cuvinte ce dăinuiesc imaterial, fiind holograme desprinse printre rânduri, “o sumă a amândurora împărÈ›ită la doi”, aÈ™a cum descrie autorul această comuniune imaterială.
În România, romanul apare în anul 2003, la editura Polirom, din cadrul colecÈ›iei Biblioteca Polirom, în format broÈ™at, fiind singura editură care publică romanul, alte două ediÈ›ii fiind publicate în anii 2008 È™i 2018, în format cartonat, cu supracopertă È™i broÈ™at, având o traducere realizată de Mioara Caragea.
José Saramago s-a născut la data de 16 noiembrie 1922, în localitatea Azinhaga, din Portugalia, fiind un însemnat scriitor, dramaturg È™i poet portughez, laureat al premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1988, romanele sale fiind plasate în cadrul unui suprarealism marcant sau realism magic.
CreÈ™te în Lisabona, după ce părinÈ›ii acestuia se mută, aceÈ™tia neavând posibilitatea de a-l da la È™coală, astfel că, face o È™coală tehnică, lucrând ca mecanic timp de mai mulÈ›i ani.
În anul 1944, acesta se căsătoreÈ™te, scriind prima sa operă în anul 1947, însă nu este atras de scris, spunând că nu are nimic de spus, primele creaÈ›ii fiind poezii.
De la începutul anilor ’70, începe să scrie cu normă întreagă, operele acestuia fiind unele dintre cele mai apreciate în toată lumea.
Primul volum apare în anul 1947, când publică “Terra do Pecado”, “Èšara păcatului”, însă, se bucură de un real succes, odată cu apariÈ›ia romanelor “Anul morÈ›ii lui Ricardo Reiss”, în anul 1984 sau romanul “Ensaio sobre a cegueira”, “Eseu asupra orbirii sau oraÈ™ul orbilor”, 1995.
Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “O Evangelho segundo Jesus Cristo”, “Evanghelia după Iisus Hristos”, 1991, “Todos os nomes”, “Toate numele”, 1997, “A caverna”, “PeÈ™tera”, 2000 sau “O homem duplicado”, “Omul duplicat”, 2002.
Romanul “Anul morÈ›ii lui Ricardo Reis” de José Saramago reprezintă o operă aparte în contextul suprarealist, o artă ce propune o tehnică diferită de schiÈ›are a unei acÈ›iuni, astfel că, Saramago, ajunge să încorporeze în operele sale, mai multe pesonaje ce par a avea un statut biografic special, acesta apelând la două personaje ce trăiesc printre cuvintele autorului.
Povestea este creată, printre altele, pentru a scoate în evidență imaginea Lisabonei din acea vreme, precum È™i impactul pe care populaÈ›ia portugheză îl are atunci când popspaniolii, se retrag aici, fiind nevoiÈ›i să fugă din calea Războiului Civil din Spania.
Ricardo Reis, se întoarce astfel în Lisabona, pentru a fi alături pe ultimul drum, de prietenul său, poetul Fernando Pessoa, acesta fiind un heteronim al lui Ricardo Reis, prezent în alte opere ale autorului.
Ricardo, se întoarce astfel din Brazilia, acolo unde cochetase cu medicina timp de mai bine de cincisprezece ani, acum având parte de o transpunere într-un alt univers literar, totul fiind o confruntare între două personalități ce nu trăiesc decât în universuri separate.
Ricardo, începe aÈ™adar să se plimbe în lung È™i în lat pe străzile Lisabonei È™i să observe lumea, fără a fi observat de alÈ›ii, fiind din acest punct de vedere, un observator al unor evenimente, astfel că, opera are tendinÈ›a, la un moment dat să devină inactivă È™i monotonă.
Ricardo încearcă să o atragă în mrejele dragostei, pe Marcenda, însă are parte doar de escapade mărunte prin hoteluri, momentul de referință fiind acela când Fernando Pessoa, îl bântuie într-una dintre nopÈ›i È™i i se confesează în legătură cu existenÈ›a lor în acest plan literar.
Finalul, aduce È™i moartea eroului Ricardo, care sfârÈ™eÈ™te în acelaÈ™i aer monoton, existenÈ›a de sine stătătoare prezentă în cei doi, fiind astfel distrusă din firul literar al operei.