Jose Saramago - Eseu despre luciditate

Saramago reuÈ™eÈ™te să ne fascineze cu al său „Eseu despre orbire”, însă nu acesta avea să fie apogeul talentului de care dă dovadă portughezul. Dacă în „Eseu despre orbire”, Saramago vorbeÈ™te despre o molimă ciudată care pune stăpânire pe omenire, nici de această dată lucrurile nu stau diferit. Avem de a face acum cu o adevărată revoltă a populaÈ›iei, care se afla într-un moment de cotitură. În faÈ›a unui tur al alegerilor se petrec lucruri stranii, iar cetățenii îÈ™i votează favoriÈ›ii în alb. La finele procesului, voturile nu pot fi numărate, iar evenimentul se reprogramează, È›ara fiind pusă pe seama unui boicot al opoziÈ›iei. Când a două oară se petrece acelaÈ™i lucru, societatea care într-o stare de letargie ciudată, iar oamenii sunt cuprinÈ™i de spaime È™i frici ascunse. În universul lui, Saramago îÈ™i construieÈ™te personajele după bunul plac, iar cititorul este prins într-o rocadă ciudată, fără cale de întoarcere. Aici, în nebunia aceasta izbucnită din senin, nimeni nu este corect È™i fiecare ascunde un secret teribil. Lumea distopică imaginată de Saramago debutează lent, dar pe parcurs se petrec tot soiul de eveniment care destabilizează firul epic.

Urmărim, aÈ™adar, o incursiune fără precedent, o luptă ciudată pentru eliberare È™i, totodată, pentru o democraÈ›ie imaginară. Această închipuire cu tentă politică îl transformă pe Saramago într-un adevărat maestru. Într-un oraÈ™ fără nume, dominat de un guvern ale cărui planuri nu reuÈ™esc sub nicio formă, oamenii îÈ™i pierd răbdarea È™i, mai apoi, minÈ›ile. Eseul lui Jose Saramago poate fi privit cumva că o frescă a societății, ca o poveste despre viaÈ›a în democraÈ›ie, însă, la o analiză mai atentă, înÈ›elegem că subiectul este mult mai profund. AÈ™adar, portughezul conturează intriga într-un fel aparte È™i putem afirma, fără teama de a greÈ™i, că romanul este o continuare a eseului despre orbire. Este impresionant să observi cum mai mulÈ›i oameni se comportă asemenea unui organism guvernat de o clasă politică coruptă, dar încă nealeasă.

Guvernul lui Saramago se simte trădat È™i caută cumva È›apul ispășitor în această situaÈ›ie. De aici înainte porneÈ™te o întreagă urmărire asupra cetățenilor, o urmărire care nu se va sfârÈ™i niciodată. Romanul este palpitant È™i greu de înÈ›eles la prima răsfoire, dar apoi devine captivant È™i cu greu îl vom lăsa din mână. Ironic sau nu, luciditatea nu există în minÈ›ile cetățenilor acestui oraÈ™ fără nume, ba chiar pare imposibil de găsit. Saramago este un adevărat maestru al descrierilor È™i reuÈ™eÈ™te să stârnească interesul publicului.

Romanul ajunge rapid pe piaÈ›a de carte din întreaga lume, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Polirom (2008), Polirom (2014).