Jose Saramago - Pestera

În Portugalia, pe 16 noiembrie 1922 are să se nască unul dintre cei mai puternici scriitori ai țări din secolul al XX-lea. Pe numele său, Jose Saramago, a vândut milioane de exemplare ale cărÈ›ilor, a stârnit controverse È™i a făcut ca cel puÈ›in 25 de țări să îi cunoască numele.

Provenind dintr-o familie modestă, acesta nu a avut parte de prea multă educaÈ›ie din cauza situaÈ›iei financiare, ci a urmat o È™coală profesională tehnică din care a profesat câÈ›iva ani ca mecanic. După alte meserii ce nu aveau să îl caracterizeze, în 1947 scrie primul său volum de poezii ”Pământul păcatelor” pe care mai târziu îl renegă. Urmează o perioadă destul de confuză în viaÈ›a sa pentru că timp de aproape două decenii nu mai publică nimic, însă revine în forță în 1977 cu romanul ”Manual de pictură È™i caligrafie” care se vinde rapid.

Stilul complex È™i metaforic îi aduce în anul 1998 Premiul Nobel pentru Literatură dar È™i alte numeroase premii onorifice din diferite țări. Ultimul său roman publicat înainte de deces este ”Călătoria elefantului” care ne pune în faÈ›a ochilor o nouă abordare a autorului.

Romanul ”PeÈ™tera” a fost publicat de către editura Caminho în anul 2000 în limba portugheză. EdiÈ›iile în limba română aparÈ›in editurii Polirom È™i au fost publicate în anii 2005, 2009 È™i 2013.

Într-un sat de la periferia oraÈ™ului trăieÈ™te olarul Cipriano Algor împreună cu fiica sa, Marta, È™i ginerele său, Marcal. Bărbatul îÈ™i câÈ™tigă existenÈ›a vânzând vase de ceramică unui centru comercial, însă cu greu, pentru că trebuie să le livreze el însuÈ™i cu o dubă care de abia mai merge. Într-o zi, Cipriano este anunÈ›at că vesela de plastic este mult mai bună iar contractul său este rupt. De aici începe povestea peÈ™terii.

Nemaiavând economii ci doar niÈ™te ceramică rămasă, olarul È™i fiica sa se decid să facă păpuÈ™i viu colorate care să reprezinte personaje trecute cum ar fi bufoni È™i sirene. Ei speră că le vor capta atenÈ›ia celor de la centrul comercial È™i îÈ™i vor putea continua visul. Între timp apar două personaje ce vor schimba puÈ›in consistenÈ›a familiei: un câine È™i o văduvă cu care Cipriano începe o relaÈ›ie.

Chiar când proiectul cu păpuÈ™i începe să ia amploare, Marcal este promovat È™i mutat într-un apartament în centrul oraÈ™ului cu familia sa. Acest pas nu îl prea bucură pentru că are impresia că îÈ™i va pierde independenÈ›a È™i va trăi tot timpul înghesuit. Ei au crezut că este o veste bună mutarea în centrul oraÈ™ului, aveau speranÈ›a că meseria lor va aduna zeci de oameni la ușă însă nu a fost aÈ™a. În oraÈ™ toÈ›i căutau vase ieftine din plastic È™i nici măcar legumele nu erau cultivate în aer liber.

Acest titlu, o metaforă a lumii, reprezintă cum oraÈ™ele sunt atât de industrializate încât țăranii sunt văzuÈ›i ca niÈ™te oameni inutili pentru societate. Saramago susÈ›ine că acest lucru a transformat lumea într-un ”cazinou uriaÈ™” iar oamenii, dintr-o prioritate absolută, au ajuns să fie înlocuiÈ›i de maÈ™inării care le fac treaba de 10 ori mai repede.