Juan Rulfo - Campul in flacari

Pedro Paramo sau CocoÈ™ul de aur sunt doar două dintre zecile de romane pe care Juan Rulfo le-a scria. Din păcate nu multe au fost traduse în limba română dar aÈ™teptăm entuziasmaÈ›i acest lucru. S-a născut pe 16 mai 1917 într-un orășel mexican în familia unui colonel guvernamental. TotuÈ™i copilăria sa nu a fost una prea fericită pentru că părinÈ›ii săi au decedat destul de repede È™i a rămas în grija bunicilor. A încercat mai multe drumuri în viață, contabil, militar È™i chiar funcÈ›ionar la primărie, însă nici una dintre aceste meserii nu a reuÈ™it să îl satisfacă. A fost pasionat de fotografie È™i de-a lungul vieÈ›ii sale a realizat peste 6000 de ilustrate ale Mexicului însă nici asta nu avea să îi aducă prea mulÈ›i bani. În 1944 fondează jurnalul literar Pan È™i începe să atragă atenÈ›ia criticilor, astfel primeÈ™te o bursă susÈ›inută de FundaÈ›ia Rockefeller È™i va scrie două romane È™i o colecÈ›ie de povestiri. Prima dintre ele va fi colecÈ›ia "Câmpul în flăcări" ce a fost publicată pentru prima dată la editura mexicană Fondo de Cultura Economica în anul 1953. În limba română apare în 2022 la editura Curtea Veche.

RevoluÈ›ia din 1910, emigrarea, sărăcia sau agricultura sunt doar câteva dintre temele pe care autorul le abordează în cele 17 poveÈ™ti. Nu o să vă spun despre toate, pentru că asta ar însemna să vă dezvălui câteva secrete, însă voi alege câteva pentru a vă face o idee despre ce este vorba. "Suntem foarte săraci" începe cu o ploaie puternică ce a stricat toate recoltele È™i a distrus economia familiilor din acel sat. Cea mai afectată a fost Tacha, sora naratorului, ce È™i-a pierdut vaca pe nume Serpentina în vuietele râului. Animalul era singura È™ansă să se căsătorească cu un bărbat ce o ducea mult mai bine ca ea È™i de asemenea o sursă de hrană. PărinÈ›ii au început să se îngrijoreze pentru că nu voiau ca È™i ea, la fel ca surorile sale, să ajungă în braÈ›ele unor bărbaÈ›i răi È™i să fie obligată să îÈ™i abandoneze familia. "În zori" descrie dimineață Sfântului Gavril. Era ceață È™i frig È™i trebuia să îl urmărească pe un bărbat ce a fost acuzat de crimă. Totul se întâmplase în casa angajoturlui său iar el fiind constant acolo, era principalul suspect. "Nu auzi câinii lătrând?" este călătoria unui tată È™i a fiului său pe un câmp. Merseseră mult È™i sperau să găsească cât mai repede un oraÈ™ însă speranÈ›a începea să se scurgă. La un moment dat copilul voia să cedeze È™i să rămână acolo unde e pe veci, în pustietate, întuneric È™i sărăcie însă tatăl său îi spune că se aud câini în depărtare È™i asta înseamnă că umanitatea este la doar câÈ›iva paÈ™i. În "Ziua prăbuÈ™irii" avem de a face cu un narator tăcut. Acesta ne povesteÈ™te discuÈ›ia dintre doi bătrâni după ce clădirile s-au prăbuÈ™it. În loc să orăcăie È™i să înjure guvernul, ei căutau o soluÈ›ie optimă pentru a repara toate stricăciunile È™i asta dădea o licărire în sufletul bărbatului că mai există o È™ansă la bunăstare.