Juan Valera, născut la 18 octombrie 1824, a fost un scriitor È™i politician spaniol. În romanele sale se realizează o analiză psihologică profundă a personajelor, in special a femeilor. El s-a opus mereu naraÈ›iunii naturaliste, susÈ›inând ca romanul este o altă formă de poezie.
Cartea "Juanita", publicată pentru prima oară în anul 1895, spune povestea de dragoste dintre o tânără curajoasă È™i hotărâtă, È™i un bărbat renumit în Villalegre, micul oraÈ™ spaniol în care se desfășoară povestea, Don Paco. Ei se luptă cu nenumărate prejudecaÈ›i, în calea fericirii lor stând: diferență mare de vârstă dintre ei, de aproximativ 30 de ani, ipocrizia socială a vremii, adânc înrădăcinată în religie, dar È™i ierahia socială, povestea loc de dragoste desfășurându-se într-un loc foarte conservator È™i evlavios. Romanul este încărcat cu momente de gelozie, invidie, dragoste, pasiune, putin din toate, în aÈ™a fel încât cititorul să nu simtă când se apropie de finalul cărÈ›ii.
În povestea sa, Valera recreează o atmosferă arcadiană, făurită cu amintirile sale din adolescență È™i tinereÈ›e, cu un amestec de limbaj cultivat È™i colocvial, care face lectura foarte plăcută. Romanul conÈ›ine elemente din toate tendinÈ›ele narative ale secolului al XIX-lea, cu preponderență umorul, sub forma ironiei, a sarcasmului, transformându-l într-o lucrare idilică, veselă. Acesta respectă, mai presus de orice, singurul percept, nesupus epocilor, la care Valera a subscris fără rezerve: romanul trebuie să fie independent de orice ideologie sau îndrumare intelectuală, astfel încât să-È™i păstreze natura de operă în toată puritatea sa, de artă autonomă - adică artă făcută de dragul artei, atât de perfect definită È™i dezvoltată în opera critică a lui Valera - autor care a abordat cu succes toate genurile narative.
Pacea care domnea în oraÈ™ul liniÈ™tit este uÈ™or tulburată în momentul în care Don Paco, funcÈ›ionar al primăriei È™i mâna dreaptă a È™efului Andres Rubio, se îndrăgosteÈ™te de Juanita. La început, fata este puÈ›in reticentă din cauza diferenÈ›ei de vârstă, în cele din urmă lăsându-se cucerită de virtuÈ›ile erudite ale peÈ›itorului ei. Povestea de dragoste dintre Juanita È™i Don Paco ridică problema iubirii romantice dintre doi oameni între care există o diferență destul de mare de vârstă, atât de mare încât îi separă câteva generaÈ›ii.
Modul în care societatea vede diferenÈ›a de vârstă s-a schimbat semnificativ de-a lungul timpului È™i, în funcÈ›ie de vârsta bărbatului, poate implica chiar mari întrebări morale. În primă fază, se pune problema care este limita în funcÈ›ie de care se poate considera că o diferență de vârstă depășeÈ™te ceea ce este moral permis? Fără îndoială, subiectul este strâns legat de concepÈ›ia idealului iubirii în cuplu, È™i realizarea lui prin căsătorie, viaÈ›a comună È™i convieÈ›uirea fiind aspecte care tind să fie considerate mai accesibile atunci când cei doi soÈ›i au vârste apropiate. Dintr-o altă perspectivă, relaÈ›ia dintre Juanita È™i Don Paco este afectată È™i de inegalitate socială, dat fiind că Juanita este fiica unei mame singure, muncitoare, care, deÈ™i a câÈ™tigat semnificativ muncind, din cauza ostilității sociale, ea nu a putut să urce într-o clasă socială superioară. Personajele romanului, în special Juanita, sunt extrem de îngrijorate de respingerea socială pe care ar genera-o căsătoria dintre cei doi. Problema care se ridca în privinÈ›a diferenÈ›ei de vârstă fiind legată, în mod constant, de răspunsul negativ pe care l-ar genera în opinia socială, È™i nu de o incompatibilitate reală care ar decurge în urma acelei diferenÈ›e.
Cartea "Juanita", se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Univers (1988) È™i Paralela 45 (2002).