Jules Verne - Doi ani de vacanta

Romanul de aventuri „Doi ani de vacanță” al scriitorului francez Jules Verne a fost publicat în 1888, mai întâi în revista Magasin d'Éducation et de Récréation È™i apoi în volum separat. Romanul s-a bucurat de un mare succes, la fel ca multe dintre romanele autorului. Opera acestuia a fost tradusă în peste 140 de limbi, Jules Verne ocupând al doilea loc, după Agatha Christie, în clasamentul celor mai traduÈ™i autori.

„Doi ani de vacanță” a apărut în mai multe ediÈ›ii în România, cele mai cunoscute fiind cele de la editura Ion Creangă sau Adevărul. Acestea, precum È™i ediÈ›iile aparÈ›inând altor edituri, se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

AcÈ›iunea romanului scriitorului francez se petrece în anul 1860 È™i urmăreÈ™te aventurile unui grup de cincisprezece copii, apropiaÈ›i ca vârstă (între 8 È™i 14 ani). Gordon este singurul din Statele Unite ale Americii, fraÈ›ii Briant È™i Jack singurii din FranÈ›a, restul fiind din Marea Britanie: Doniphan, Baxter, Garnet, Webb, Service, Wilcox, Cross, Jenkins, Inverson, Dole, Costar. Aflăm din primele pagini că ei se îmbarcă pe nava Sloughi din Noua Zeelandă pentru o vacanță de È™ase săptămâni. Însă o furtună se stârneÈ™te din senin È™i nava naufragiază undeva în Oceanul Pacific. Grupul de băieÈ›i ajunge astfel pe o insulă pustie, pe care o denumesc „Insula Chairman”, după Institutul Chairman din Auckland unde erau elevi. Ei reuÈ™esc să se organizeze rapid È™i să pună la cale un plan. Astfel, patru dintre băieÈ›i pleacă să cerceteze zona È™i aici avem parte de clasicele descrieri ale lui Jules Verne ale locurilor exotice, însă apar primele semne ale neînÈ›elegerilor. Copiii realizează că au mai fost È™i alÈ›i oameni pe insulă atunci când găsesc rămășiÈ›e umane în apropiere de peÈ™teră. Ei găsesc È™i câteva obiecte, printre care È™i o hartă care îi ajută să cunoască mai bine insula. Când nava începe să se degradeze, ei decid să se mute în peÈ™teră È™i contribuie cu toÈ›ii la amenajarea ei. Schimbările aduse peÈ™terii sunt benefice È™i aceasta devine o adevărată locuință. BăieÈ›ii cultivă pământul È™i încep să crească animale. Ei îÈ™i fac provizii pe parcursul verii È™i chiar organizează alegeri. Gordon este primul preÈ™edinte, iar după un an, la terminarea mandatului, acesta este înlocuit de Briant. Între Briant È™i Doniphan apar neînÈ›elegeri, întrucât Doniphan este înfrânt la alegeri È™i nu doreÈ™te să se subordoneze adversarului său. Doniphan îi părăseÈ™te, în cele din urmă, È™i i se alătură Wilcox, Cross È™i Webb. Însă atunci când pe insulă ajunge nava unor tâlhari, băieÈ›ii îÈ™i unesc forÈ›ele pentru a-i înfrânge. AjutaÈ›i de doi membri ai echipajului tâlharilor, copiii reuÈ™esc să câÈ™tige È™i preiau controlul navei. După doi ani, se întorc din nou acasă, iar povestea lor devine cunoscută în întreaga lume.

În prefaÈ›a cărÈ›ii, Jules Verne mărturiseÈ™te că ceea ce îÈ™i doreÈ™te este să demostreze lumii că un copil este capabil de mari fapte de vitejie atunci când se găseÈ™te într-o situaÈ›ie dificilă. Într-adevăr, „Doi ani de vacanță” ne arată că un grup de copii pot fi maturi È™i pot să găsească soluÈ›ii la probleme cu care nu s-au mai confruntat înainte. Ei lasă de o parte rivalitățile atunci când sunt atacaÈ›i È™i reuÈ™esc să învingă È™i să ajungă din nou alături de familiile lor. Povestea lor a inspirat mai mulÈ›i regizori, È™i amintim aici filmul regizat de Claude Desailly, Gilles Grangier È™i Sergiu Nicolaescu în 1974. „Doi ani de vacanță” a fost, de asemenea, o sursă de inspiraÈ›ie pentru câÈ™tigătorul premiului Nobel, William Golding, în celebrul său roman „Împăratul muÈ™telor.”