Julio Cortazar - Sotron

Julio Cortázar s-a născut la 26 august 1914 în Ixelles, o comună din Bruxelles, Belgia. Potrivit biografului Miguel Herráez, părinÅ£ii săi, Julio José Cortázar ÅŸi María Herminia Descotte, erau cetăţeni argentinieni, iar tatăl său era ataÅŸat la serviciul diplomatic argentinian din Belgia. La momentul naÈ™terii lui Cortázar, Belgia a fost ocupată de trupele germane ale Kaiserului Wilhelm al II-lea. După sosirea trupelor germane în Belgia, Cortázar È™i familia sa s-au mutat la Zürich unde părinÈ›ii Maríei Herminia, Victoria Gabel È™i Louis Descotte, aÈ™teptau pe teritoriul neutru. Grupul familiei È™i-a petrecut următorii doi ani în ElveÈ›ia, mai întâi la Zürich, apoi la Geneva, înainte de a se muta pentru o scurtă perioadă la Barcelona. Cortázarii s-au stabilit în afara Buenos Aires până la sfârÈ™itul anului 1919. Tatăl lui Cortázar a plecat când Julio avea È™ase ani, iar  apoi familia nu a mai luat contact cu el. Cortázar È™i-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Banfield, o suburbie la sud de Buenos Aires, cu mama sa È™i sora mai mică. Casa din Banfield, cu curtea din spate, a fost o sursă de inspiraÈ›ie pentru unele dintre poveÈ™tile sale. În ciuda acestui fapt, într-o scrisoare adresată Graciela M. de Solá la 4 decembrie 1963, el a descris această perioadă a vieÈ›ii sale ca fiind "plină de servitudine, atingere excesivă, tristeÈ›e teribilă È™i frecventă. El a fost un copil bolnav È™i È™i-a petrecut mare parte din copilărie în pat citind. Cortázar a obÈ›inut o calificare de profesor la vârsta de 18 ani. Mai târziu va urma studii superioare în filozofie È™i limbi străine la Universitatea din Buenos Aires, dar a plecat din motive financiare fără a primi o diplomă. Conform biografului Montes-Bradley, Cortázar a predat în cel puÈ›in două licee în provincia Buenos Aires, una în oraÈ™ul Chivilcoy, cealaltă în Bolivar. În 1938, folosind pseudonimul lui Julio Denis, el a publicat un volum de sonete, pe care le-a repudiat, spunând într-un interviu din 1977 pentru televiziunea spaniolă că publicarea a fost singura sa încălcare a principiului de a nu publica nicio carte până când nu a fost convins că ceea ce a fost scris în ele a fost ceea ce a vrut să spună. În 1944, el a devenit profesor de literatură franceză la „Universitatea NaÈ›ională din Mendoza” în 1946. În 1949 a publicat o piesă de teatru, „Los Reyes (The Kings)”, bazată pe mitul lui Theseus È™i al Minotaurului. În 1980, Cortázar a È›inut opt prelegeri la „Universitatea din California, Berkeley”. În 1951, Cortázar a emigrat în FranÈ›a, unde a locuit È™i a lucrat tot restul vieÈ›ii sale, deÈ™i a călătorit mult. Din 1952 a lucrat din când în când pentru UNESCO ca traducător. Cortázar a scris numeroase povestiri, a publicat romane, poezie, dramă È™i diverse lucrări de non-ficÈ›iune. Cortázar a murit la Paris în 1984 È™i este înmormântat în cimitirul Montparnasse. Cauza morÈ›ii sale a fost leucemia, deÈ™i unele surse afirmă că a murit de SIDA ca urmare a unei transfuzii de sânge.

Cartea „Șotron” o regăsim azi la editurile ”Polirom” (2005, 2011, 2018) È™i „Univers” (1998). AcÈ›iunea se învârte în jurul lui Horacio Oliveira, în „capitala dragostei” (Paris). Aici o întâlneÈ™te pe cea pe care o va iubi obsesiv până la refuz, Maga. Timpul se răsfiră printre întâlnirile periodice dintre cercul de prieteni, discuÈ›ii pseudo-filosofice, ritmuri de jazz È™i infuzii de „maté” (băutură). RelaÈ›ia arzătoare dintre Oliveira È™i Maga nu durează prea mult È™i ia sfârÈ™it odată cu tablourile de gelozie È™i sentimentul apăsător al ratării lui Oliveira. După despărÈ›ire se mută în Buenos Aires, unde Karma nu iartă È™i imaginea Magăi este prezentă cu el, prin soÈ›ia celui mai bun prieten al său, Traveler. CuprinÈ™i de vaporii alcoolului, ia naÈ™tere un triunghi amoros între ei. Oliveira nu îÈ™i doreÈ™te altceva decât să reconstituie o iubire pierdută, încercând să creeze o copie fidelă. Prin banalul joc al copilăriei „È™otron” se creează transferul de la o iubire la alta, de la un oraÈ™ la altul, practic dintr-o viață în alta. Metafora jocului exprimă „încarcerarea” sau „repetabilitata” vieÈ›ii, lipsa învățării din greÈ™eli. Finalul rămâne deschis.