Karl May - In tara diavolului

Karl May, născut pe 25 februarie 1842, a fost timp de foarte mult timp unul dintre scriitorii germani cei mai productivi È™i citiÈ›i, fiind cunoscut în special pentru romanele sale de aventuri.

Cartea "În È›ara diavolului", publicată pentru prima oară în anul 1943, este al doilea volum din seria "Prin deÈ™ertul Saharei", continuând peripeÈ›iile eroilor săi în drumul spre Tigru È™i Eufrat, în aceeaÈ™i notă de mister È™i neprevăzut, care menÈ›in o atmosferă de tensiune de la începutul până la finalul cărÈ›ii. Romanul începe cu momentul în care naratorul se opri cu barca pe inserat pe țărmul drept al fluviului Tigru, remarcând că tot È›inutul de la dreapta la stânga fluviului este un uriaÈ™ È™i pustiu cimitir. Sub razele soarelui primăvăratic ruinele vechii Rome È™i Atenei se înălÈ›au spre cer ca niÈ™te făpturi gigantice, glăsuind cu înÈ›eles despre puterea, bogăția È™i darul artistic al acestor popoare care le-au construit. Dar cum ajunsese naratorul la Tigru, È™i pe vasul cu aburi care îl dusese până sub cataractele de la Chelab? Acesta mersese cu Ateibehii până în deÈ™ertul En Nahman, deoarece nu putea să se arate prin partea de est a țării, apropierea de Maskat făcându-l să îÈ™i dorească să vizitezul oraÈ™ul. Făcu acest lucru singur, fără niciun însoÈ›itor, cercetând zidurile sale împodobite cu turnuri, străzile fortificate, moscheile sale È™i bisericile sale portugheze, admirând È™i garda personală belucistana a Imamului, în final decizând să se oprească într-un local pentru a savura o cafea cu Kesreh. În timp ce o savura, îi fu atrasă atenÈ›ia de un om care avea un joben înalt, cenuÈ™iu, ce stătea cocoÈ›at pe un cap subÈ›ire, lung, ce nu era acoperit de păr. Gura lui era nesfârÈ™it de largă, cu buze subÈ›iri, ce stătea în calea unui nas, care deÈ™i era destul de ascuÈ›it È™i lung, trăda totuÈ™i intenÈ›ia sa de a se prelungi până jos la bărbie. VestimentaÈ›ia lui, compusă din cravată, o vestă, o haină, pantaloni, jambiere È™i cizme, era toată acoperită cu pătrățele cenuÈ™ii. În mâna dreaptă, acesta avea o unealtă ce semănă mult cu o toporiÈ™că, iar în cea stângă un pistol cu două È›evi. Bărbatul în carouri cenuÈ™ii se aÈ™eză pe un "Senieh", care în mod normal era folosit pe post de masă, dar acesta îl folosea acum pe post de scaun, È™i ceru chelnerului o "wermyn kahve". Chelnerul îi adusese o cafea, barbatul, după ce îi adulmecă mirosul, o vărsă pe asfalt, punând ceaÈ™ca pe jos. Apoi, poruncii să i se aducă "wermyn tutun". I se aduse o pipă gata aprinsă, din care trase o dată, dând fumul afară pe nas, azvârlind apoi pipa lângă ceaÈ™ca de cafea. AÈ™teptă un moment, apoi ceru să i se aducă un "wermun roastbeef", chelnerul fugind să îi prepare un kebab, format din bucățele pătrate de carne, fripte în frigare la grătar. Apoi, omul în carouri începuse o conversaÈ›ie cu naratorul, întrebându-l ce naÈ›ionalitate este È™i ce facea în oraÈ™. Tot discutând cu omul în carouri, naratorul află că acesta se numeÈ™te David Lindsay, este englez È™i că se îndreptă tot spre Eufrat È™i Tigru, spunându-i acestuia să meargă cu el. Avea un vas cu aburi, dorind să merga într-acolo pentru a cumpără un cal È™i o cămilă, să călătorească, să vâneze, să facă săpături. Propunerea lui pică de minune pentru narator, nestând prea mult pe gânduri înainte de a bate palma cu domnul Lindsay, singura condiÈ›ie pusă de acesta fiind de a putea pleca de pe vas oricând îÈ™i dorea.

Cartea "În È›ara diavolului" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Logos (1992), Alcor (1993) È™i Logos (1993).