Karl Ove Knausgard - Lupta mea

Karl Ove Kanusgard s-a născut pe 6 decembrie 1968 în oraÈ™ul norvegian Oslo, dar a copilărit pe insula  Tromoya. A studiat arta È™i literatura la Universitatea din Bergen apoi a început să lucreze în diverse domenii. A fost profesor de liceu, vânzător de casete dar chiar È™i într-un spital de psihiatrie, toate acestea pentru a-È™i găsi inspiraÈ›ia de a deveni autor. Totul începe în 1998 odată cu publicarea romanului Out of the world, ce a fost primul din È›ară ce a câÈ™tigat un premiu în prima lună de la publicare. A făcut È™i seria de romane "Anotimpurile" È™i a reuÈ™it să uimească de fiecare dată prin stilul complex È™i filosofic.

Seria de È™ase volume "Lupta mea" a fost publicată în limba norvegiană între anii 2009 È™i 2011. În limba română apare la editura Litera în ediÈ›iile din 2015 È™i 2021.

Recenziile adesea au fost pozitive, cei de la New York Times comparându-l cu Marcel Proust în opera În căutarea timpului pierdut. Chiar dacă sunt cinci volume de pură biografie, nu ai cum să te plictiseÈ™ti fiindcă îÈ›i dă impresia că mereu ai de descoperit un nou secret. Login Stein afirma că Knausgard este unul dintre cei mai sinceri norvegieni pentru că acolo oamenii nu îÈ™i spun secretele È™i nu comunică atât de deschis pe cât a făcut-o el. Singura parte negativă a seriei a fost faptul că a expus multe persoane reale din trecutul său, iar unele nici măcar nu È™i-au oferit consimțământul. O adaptare teatrală unanimă a fost pusă în scenă de Ole Anders Tandberg în Stockholm È™i a reuÈ™it să È›ină spectacole cu sala plină timp de un an. De asemenea a fost înregistrat È™i un audiobook cu vocea lui Edoardo Ballerini. Să nu uităm de palmaresul impresionant de premii câÈ™tigate în urma publicării, dintre cele mai importante ar fi Believer Book Award, Independent Foreign Fiction Prize sau Premiul Blage.

Ce trebuie să faci când imaginaÈ›ia ta s-a blocat È™i nu mai ai inspiraÈ›ie pentru romanul tău? Începi un altul în care îÈ›i exprimi toate neliniÈ™tile È™i uite aÈ™a dai viață la peste 3000 de pagini. Sinceritatea sa a atins cote maxime încă de la primul volum iar el È™i-a dat seama de asta de abia când a început să scrie despre bunica lui. După ce soÈ›ia sa a citit primul volum, a intrat în depresie pentru că nu se aÈ™tepta să detalieze atât de mult aspecte destul de private ale vieÈ›ii lor. El nu mai făcea nimic altceva decât a-È™i duce copiii la È™coală, scria între 20 È™i 50 de pagini pe zi iar asta îl băgase într-o rutină de care s-a dezvățat cu greu după ce seria s-a terminat.