Kenize Mourad - In numele printesei moarte

Romanul "În numele prinÈ›esei moarte" a apărut pentru prima dată în limba franceză în 1987. În România apare la editura Nemira în 1992 È™i 2012.

Patru ani a durat până ca forma finală să fie numai bună de tipărit. Autoarea a vrut mai întâi să cerceteze, să sape adânc în trecut È™i să fie convinsă că informaÈ›iile sunt cele mai corecte aÈ™a că a apelat chiar È™i la rudele sale. Mama sa era o prinÈ›esă otomană È™i bunicul său însuÈ™i Mourad al V-lea, un izvor de istorie. Nimeni nu o lua în serios când cerea informaÈ›ii ca "ce culoare erau nasturii uniformei?" sau "era soare în acea zi?" dar nu s-a lăsat bătută. AÈ™a a început povestea Selmei Rauf Hanim, ce se întâmplă să fie chiar mama ei. Din cauza alungării nobilimii a ajuns în zona mediterană È™i a studiat la un liceu francez din Liban. Din cauza problemelor financiare este obligată să se căsătorească cu un prinÈ› indian È™i tare greu i-a fost să se adapteze noii culturi. Însărcinată a fugit la Paris È™i de abia aici viaÈ›a sa a început cu adevărat. Pe 14 noiembrie 1939 ia naÈ™tere Kenize Mourad dar o va vedea pe mama sa doar doi ani. Rămasă orfană va creste într-un mediu catolic până la vârsta de 20 de ani când a decis să se apropie de originile sale. A studiat sociologia la Sorbona È™i a călătorit în Orientul Mijlociu pentru a se apropia de islamism însă i-a fost destul de greu să se acomodeze. Devine jurnalist independent iar în 1940 primeÈ™te un post la Nouvel Observateur unde va trebui să se ocupe de zona Bangladeshului È™i Pakistanului. A fost corespondent de război, timp de peste un an a fost în mijlocul RevoluÈ›iei iraniene iar în acest timp È™i-a dat seama cât de importantă este psihologia în conflictele politice. Rubricile erau prea scurte pentru a relata ceea ce simÈ›ea aÈ™a că a renunÈ›at la meseria sa pentru a deveni scriitoare È™i aÈ™a a apărut È™i cartea despre care vorbim. A ajuns best seller international È™i a fost tradusă în peste 30 de limbi iar de premii nici nu mai este nevoie să vorbim. În 1998 publică Grădina din Badalpour ce va avea un succes puÈ›in mai mic dar nu de trecut peste ea. Datorită succesului face parte din juriul Premiului International de Literatură FranÈ›a-Turcia È™i a fost denumită OfiÈ›er al Artelor.