Kiran Desai s-a născut pe 3 septembrie 1971 în capitala Indiei È™i este fiica romancierei Anita Desai. A studiat la două È™coli înainte de a se muta la 14 ani împreună cu mama sa în Marea Britanie È™i ulterior în Statele Unite. A studiat scrierea creativă la 3 universități americane de prestigiu iar în 1998 a publicat prima sa carte. A fost un real succes È™i a decis să continue în acest domeniu È™i astfel a apărut "MoÈ™tenitoarea tărâmului pierdut" ce a fost publicat pentru prima dată în 2006 la editura americană Atlantic Monthly Press. În limba română apare la editura Polirom la un an distanță. În anul publicării a câÈ™tigat Man Booker Prize È™i National Book Critics Circle.
A fost categorizat drept unul dintre cele mai bune romane indiene mai ales datorită peisajelor descrise, iar asta subliniază faptul că a durat È™apte ani să fie gata. Cele două personaje ce ne vor călăuzi drumul sunt Biju È™i Sai. Biju este un indian ce locuieÈ™te ilegal în Statele Unite È™i fiul bucătarului ce lucrează pentru familia lui Sai. Aceasta era o orfană din Kalimpong ce locuia împreună cu bunicul său, Pattel, È™i câinele lor. Cei doi se aflau la poluri opuse È™i de-a lungul paginilor vedem diferenÈ›ele de cultură dintre ei. Conflictele dintre trecutul È™i prezentul indian nu sunt uitate È™i nici traiul american. De ce oamenii preferau să muncească în Statele Unite pentru a se întoarce într-o È›ară mizeră cu bani? MulÈ›i dintre cei care au făcut asta au uitat de cultura indiană, de locul unde au crescut È™i au deprins obiceiurile de peste ocean. Judecătorul pensionat, Jemubhai Patel, face parte din această categorie. Era dezgustat de obiceiurile indiene È™i de cum a putut trăi atât vreme acolo. Tatăl său era omul pe care îÈ™i descărca toată ura însă niciodată nu ajunsese să fie considerat un american adevărat în ciuda manierelor deprinse de-a lungul timpului.
Numele cărÈ›ii se referă doar la aceste teme majore discutate mai sus, pentru că India deja devenise un tărâm pierdut pentru multi emigranÈ›i. Să aduci înapoi ceva ce È›i-a aparÈ›inut este greu, dar oare cat de greu este să faci oamenii să nu mai piardă acel lucru?