Kurt Vonnegut - Barba albastra

Când vorbim de science-fiction american trebuie să menÈ›ionăm numele de Kurt Vonnegut. Acesta s-a născut într-o familie din înalta societate pe 11 noiembrie 1922 în Indianapolis. Când a început liceul, a dezvoltat o pasiune pentru clarinet È™i literatură, astfel că a început să scrie povestiri sau articole pentru revista È™colii. Nu a vrut să urmeze meseria tatălui său, aceea de arhitect, È™i a mers la Universitatea Cornell pentru a studia biochimia. I s-a părut destul de plictisitor ce învăța, aÈ™a că a hotărât să devină editor È™i scriitor pentru ziarul privat al Universității. La vârsta de 30 de ani publică È™i primul său roman care nu va fi băgat în seamă, ceea ce a fost o mare dezamăgire. Din această meserie trebuia să întreÈ›ină o familie cu 7 copii, dintre care 4 adoptaÈ›i din obligaÈ›ie, aÈ™a că a hotărât să schimbe stilul È™i să publice romane precum "Micul dejun al campionilor" sau "Bun venit în casa maimuÈ›elor". Acestea l-au propulsat în lumea literară È™i a ajuns să fie un scriitor de best-seller mai repede decât È™i-ar fi imaginat.

Romanul "Barbă albastră" a fost publicat pentru prima oară în 1987 de către editura Delacorte. În limba română apare după doar 4 ani la editura Cartea Românească, fiind urmată de ediÈ›ia Polirom din 2006.

Naratorul nostru de această dată este Rabo Karabekian ale cărui prime cuvinte sunt "V-am promis o autobiografie, dar ceva nu a mers prost în bucătărie...", poate de neînÈ›eles momentan dar avem tot timpul să ne dăm seama ce a vrut să spună. El este paznic la muzeu È™i iubeÈ™te să le răspundă vizitatorilor la întrebări despre artă. Are È™i o fiică, Celeste, cu care stă într-un apartament închiriat alături de un bucătar.

Într-o după-amiază Circe Berman, o vecină de a lui Rabo, se plimba pe una dintre plajele sale private. Când vine să o salute îi întinde mâna, dar este surprins de reacÈ›ia ei. Aceasta în loc de salut, a întrebat cum i-au murit părinÈ›ii iar după un răspuns satisfăcător s-au dus să bea ceva. După toate acestea, parcă începea să se formeze o legătură între ei, aÈ™a că Karabekian începe să petreacă mult timp împreună cu Circe pentru a-i vedea totuÈ™i È™i adevărata față. Cea mai mare problemă este că ea nu avea pic de respect față de lucrările de artă din casa lui È™i îi explorase fiecare bucățică din casă. Tot ce îi stârnise interes era hambarul de cartofi unde nimeni nu avea voie să intre. Acolo era studioul lui Karabekian, unde nu are voie să intre pic de lumină, pic de om sau aer măcar. A izolat toate ferestrele iar acest hambar devenise ceva atât de misterios încât se licitaseră sume mari pentru a vedea ce e acolo. Cu ajutorul lui Berman, bărbatul va înÈ›elege că nu e nimic atât de spectaculos È™i va deschide uÈ™a pentru a le arăta tuturor ce se ascunde de atâta timp acolo.