La Bruyere - Caracterele

Jean de la Bruyere s-a născut la 16 august 1645, la Paris È™i a decedat din cauza apoplexiei (hemoragie internă) la 10 mai 1696, la Versailles. El a fost unul dintre cei mai cunoscuÈ›i È™i valoroÈ™i moraliÈ™ti ai literaturii universale. Titlul È™i unica sa lucrare care i-a adus recunoaÈ™tere internaÈ›ională este „Caracterele” sau „Moravurile veacului”, apărută în anul 1688, reprezentând o culegere de piese literare scurte care reflectă spiritul secolului al CVII-lea. El nuinventează persoaje sau tipologii umane, ci îi expune pe cei existenÈ›i în lumea reală, de la grosolani, la linguÈ™itori, prefăcuÈ›i, pălăvrăgii, impretinenÈ›i, sau orgolioÈ™i. Amprentează o viziunea filozofică È™i pe alocuri psiholgică legată de o atenÈ›ie È™i un interes deosebit pentru portrete umane, psohologii, caractere È™i le creionează printr-un talent deosebit de conturat în ale observaÈ›iei È™i stilisticii. Există motive să credem că Jean de La Bruyère s-a născut într-un sat din apropiere de Dourdan, unde familia sa avea legături; el È™i-a găsit actul de botez, care a stabilit că a fost botezat la 17 august 1645 la „Biserica Saint-Christophe-in-Cité”, pe insula Cité1,3. Prima ediÈ›ie „Caracterele” a apărut la Paris, la „Étienne Michallet”, în toamna anului 1687, sub acest titlu: „Caractères de Théophraste”, traduse din limba greacă, ca „Caracterele” sau „Moravurile veacului”. Au fost 100 de pagini după traducere È™i 200 de pagini originale. Numele autorului nu apare în prima ediÈ›ie publicată. Această primă ediÈ›ie, care conÈ›inea în principal remarci È™i aproape portrete, a avut succes imediat. Alte două ediÈ›ii au apărut în acelaÈ™i an, 1688, dar La Bruyère nu a avut timp să le mărească semnificativ. Pe de altă parte, a patra ediÈ›ie (1689) a primit mai mult de trei sute cincizeci de caractere nepublicate; a cincea (1690), mai mult de o sută cincizeci; a È™asea (1691) È™i a È™aptea (1692), aproape optzeci fiecare; a opta (1693), mai mult de patruzeci, la care trebuie adăugat discursul la Academie. Numai a 9-a ediÈ›ie (1696), care a apărut la câteva zile după moartea lui La Bruyère, dar a fost revizuită È™i corectată de el, nu conÈ›inea nimic nesolicitat.

Cartea „Caracterele” o găsim la „Editura pentru Literatură” (1966). Cartea lui La Bruyere este o redescoperire È™i traducere a lui Teofrast (discipol al lui Aristotel) „Caracterele”. Inspirat din Teofrast, i-a venit ideea de a scrie propriile sale „caractere” descriind oamenii vremii lui. Ideea urmarită în carte este o analiză profundă a spiritului uman È™i paralelă între estetica frumosului È™i a urâtului. Autorul este atât martor cât È™i participant al analizei. El încearcă să determine factorul cauză în comportamentul individului: ce anume îl face să fie mincinos, rău, egoist, corupt, incapabil de a se cunoaÈ™te pe sine, superficial. El critică (declarând că o face constructiv, intenÈ›ia fiind de a ne ajuta să fim mai buni) nu doar omul simplu, ci È™i nobilimea, politica, războiul, abuzurile, stilul de viață, etc. DeÈ™i laudă Biserica, (instituÈ›ia) nu îi laudă È™i pe slujitorii acesteia, în schimb îi simpatizează pe țăranii francezi care trudesc pământurile. Cartea conÈ›ine capitole despre viaÈ›a la Curte, iubire, artă, conducere, religie, modă, etc. DeÈ™i autorul a descris toate acestea în timpul vremii sale, a reuÈ™it să surprindă esenÈ›a umană din toate timpurile, fiind subiecte de actualitate, iar întrebările fără răspuns au rămas aceleaÈ™i.